CONTEMPLÂND TRANSFIGURAREA

Privit─â din perspectiva sacrului ╚Öi a ordinii cosmice, starea ├«n care se afl─â omenirea actual─â este mai degrab─â dramatic─â, c─âci omul nu mai este manifestarea concret─â a sacrului ╚Öi nu mai reflect─â divinul. ├Än plus, mediul nostru de via╚Ť─â este grav poluat, mai ales ├«n habitatele ╚Öi sferele imperceptibile, subtile, ale P─âm├óntului ╚Öi ale umanit─â╚Ťii.

Prin urmare, ca fiin╚Ťe umane, tr─âim la nivelul calitativ cel mai sc─âzut alordinii ierarhice – nu numai ├«n raport cu o╚Ötile angelice, ci ╚Öi ├«n raport cu regnul mineral, regnul vegetal ╚Öi regnul animal, ├«ntruc├ót mineralele, plantele, animalele ╚Öi ├«ngerii se afl─â fiecare la locul lor natural. Cum s-a putut ├«nt├ómpla acest lucru?

Pentru aceasta ne ├«ntoarcem la miturile omenirii. Miturile ├«ncorporeaz─â cunoa╚Öterea interioar─â care este voalat─â ├«n limbaj simbolic; fiecare mit este ca o stridie ├«n care este ascuns─â o perl─â de ├«n╚Ťelepciune. Miturile ├«ncurajeaz─â fiin╚Ťa uman─â s─â experimenteze, s─â exploreze ╚Öi s─â priveasc─â ├«n interior.

Conform mitului crea╚Ťiei din primul capitol al c─âr╚Ťii biblice Geneza, omul a fost creat ├«n a ╚Öasea zi ca fiin╚Ť─â spiritual─â androgin─â (b─ârbat ╚Öi femeie ├«ntrunul singur) dup─â chipul lui Dumnezeu. Omul originar poart─â ├«n el toate dimensiunile ╚Öi nivelurile realit─â╚Ťii. Libertatea absolut─â de alegere ╚Öi capacitatea creatoare ├«i confer─â un mare poten╚Ťial, dar implic─â ╚Öi cele mai mari pericole, deoarece t├ón─âra Fiin╚Ť─â Uman─â este ├«nc─â un zeu incon╚Ötient.

Potrivit mitului, omul a fost format din ╚Ť─âr├óna p─âm├óntului, iar suflarea vie╚Ťii i-a fost suflat─â asupra lui: a ├«nceput s─â inspire ╚Öi s─â tr─âiasc─â din energiile propriului s─âu creator. I se ofer─â posibilitatea de a ├«nv─â╚Ťa ╚Öi de a-╚Öi folosi puterea creatoare ╚Öi libertatea ╚Öi, astfel, de a ├«n╚Ťelege din experien╚Ť─â planul lui Dumnezeu. T├ón─âra fiin╚Ť─â uman─â ar putea apoi s─â se dezvolte de la o stare incon╚Ötient─â la un suflet-spirit viu pentru a fi o punte con╚Ötient─â ├«ntre Creator ╚Öi crea╚Ťie.

Corpul s─âu originar era format din ÔÇ×prafÔÇč sau ÔÇ×p─âm├óntÔÇč, materia subtil─â primordial─â a corpului eteric ceresc. Corpul nostru material grosier pe care ├«l cunoa╚Ötem at├ót de bine, pe care ├«l folose╚Öte Eul nostru ╚Öi ├«n care ne putem vedea unii pe al╚Ťii, este format din materie grosier─â ╚Öi este diferit de cel originar. Acest corp nu a fost inclus ├«n planul lui Dumnezeu, ci este rezultatul unui incident ├«n timpul dezvolt─ârii Umanit─â╚Ťii. ├Än multe mituri ╚Öi legende, acel incident este men╚Ťionat ca o c─âdere, o c─âdere ├«ntr-o lume inferioar─â.

O gr─âdin─â, un loc ├«ngr─âdit ├«n Eden, a fost creat─â ca re╚Öedin╚Ť─â pentru Omul Adam, iar Eva a fost generat─â din el. Patru r├óuri curgeau acolo dintr-un singur izvor, iar gr─âdina era plin─â de copaci cu fructe purt─âtoare de semin╚Ťe. Omul a fost adus la via╚Ť─â ca s─â m─ân├ónce numai din fructe purt─âtoare de s─âm├ón╚Ť─â, spune Geneza 1:29. Orice altceva care ar putea servi drept hran─â este destinat celorlalte creaturi, cum ar fi animalele. ├Än mijlocul Gr─âdinii Edenului se afl─â ╚Öi doi pomi: pomul vie╚Ťii ╚Öi pomul cunoa╚Öterii binelui ╚Öi
r─âului, care este pomul con╚Ötiin╚Ťei dualit─â╚Ťii.

├Än Gr─âdina Edenului, androginul Adam este transformat ├«ntr-o fiin╚Ť─â dual─â, un Adam-Eva. Adam este puterea masculin─â, inhalatoare ╚Öi creatoare: ÔÇ×con╚Ötiin╚ŤaÔÇč. Eva este puterea feminin─â, revigorant─â ╚Öi productiv─â: ÔÇ×dorin╚Ťa ╚Öi t├ónjireaÔÇč. Fiecare persoan─â poate verifica pe cont propriu c─â dorin╚Ťa ╚Öi t├ónjirea sunt indisolubil legate de dualitate.

Dorin╚Ťa provine din existen╚Ťa a doi poli ├«n fiin╚Ťa dual─â: nu po╚Ťi dori dec├ót ceva ce nu ai, sau s─â fii undeva unde nu e╚Öti. O unitate care este rupt─â vrea s─â se restabileasc─â. Iar puterea extraordinar─â a dorin╚Ťei este cea care pune absolut totul ├«n mi╚Öcare ╚Öi permite astfel realizarea unit─â╚Ťii din nou.

├Än corpul uman actual, for╚Ťele cooperante Adam-Eva se exprim─â ├«n focul ╚Öarpelui care se afl─â ├«n m─âduva spin─ârii. Uneori se vorbe╚Öte despre ╚Öarpele de foc (Adam) ╚Öi ╚Öarpele de aram─â (Eva) care sunt prezen╚Ťi ├«n fiecare fiin╚Ť─â uman─â. Eva este ispitit─â de ╚Öarpe, a╚Öa spune mitul, s─â m─ân├ónce fructul din pomul cunoa╚Öterii binelui ╚Öi r─âului.

Aceast─â denumire foarte voalat─â indic─â activitatea universal─â a unit─â╚Ťii doi ├«n unul, Adam-Eva ├«n fiecare fiin╚Ť─â uman─â, ╚Öi anume c─â ceea ce tr─âie╚Öte ├«nc─â invizibil ├«n con╚Ötiin╚Ť─â (Adam) va deveni vizibil prin Eva ca fapt─â, ca impuls productiv. De aceea, at├ót Adam, c├ót ╚Öi Eva m─ân├ónc─â din fructul pomului binelui ╚Öi r─âului, deoarece consecin╚Ťele unui act sunt ├«n mod necesar stocate ├«ntotdeauna ├«n con╚Ötiin╚Ť─â.

Adam ╚Öi Eva formeaz─â ├«mpreun─â singura cale spre autocunoa╚Ötere ╚Öi cunoa╚Ötere, ├«n timp ce un ╚Öarpe ├«l ispite╚Öte pe cel─âlalt. B─ârbatul Adam-Eva are dorin╚Ťa ├«nn─âscut─â de a fi egal cu Dumnezeu – ├«n fond, aceasta este ra╚Ťiunea existen╚Ťei sale – ╚Öi crede c─â ar putea dob├óndi mai bine aceast─â stare dac─â ar avea mai multe cuno╚Ötin╚Ťe despre dualitate.

Prin urmare, din dorin╚Ťa de cunoa╚Ötere, dar ├«n ignoran╚Ť─â ╚Öi ├«n deplin─â libertate, Omul face alegerea de a m├ónca din pomul cunoa╚Öterii binelui ╚Öi r─âului. Imediat, el devine con╚Ötient de incon╚Ötien╚Ťa sa, de goliciunea sa, ╚Öi ├«╚Öi acoper─â puterea creatoare cu frunze de smochin, simboliz├ónd printre altele trezirea ╚Öi ini╚Ťierea. Adam ╚Öi Eva sunt apoi ├«mbr─âca╚Ťi de Dumnezeu ├«n ÔÇ×piei de animaleÔÇč, deoarece au m├óncat din fructul care nu aduce semin╚Ťe, destinat nimalelor ╚Öi altor creaturi.

Omenirea prime╚Öte corpuri materiale grosiere, fie de sex masculin, fie de sex feminin, ╚Öi astfel ├«╚Öi urmeaz─â calea aleas─â de ea ├«ns─â╚Öi a experien╚Ťei spre ÔÇ×cunoa╚Öterea binelui ╚Öi a r─âuluiÔÇč. Omenirea este ini╚Ťiat─â, ca s─â spunem a╚Öa, ├«n misterele dualit─â╚Ťii.

S─â prezent─âm acum o alt─â imagine a esen╚Ťei mitului Genezei, o imagine care poate conduce la o ├«n╚Ťelegere mai profund─â ╚Öi mai interioar─â. ├Än mitul c─âderii se afl─â fundamentul acelei faze de pe calea spiritual─â care este numit─â ÔÇ×transfigurarea de pe munteÔÇč.

Tot ceea ce este inspirat trebuie, de asemenea, s─â fie expirat din nou. Ceea ce este inhalat, este expirat ├«ntr-o stare alterat─â. Aceasta poate implica aerul, dar ╚Öi energii. Scopul lumii ├«n miniatur─â sau al microcosmosului numit Om este de a coopera la modelarea crea╚Ťiei prin inhalarea, transformarea ╚Öi apoi prin radiarea energiilor divine.

Unele microcosmosuri umane au ales s─â primeasc─â energiile divine, dar nu s─â le transforme ╚Öi s─â le emit─â. Aceast─â concentrare de for╚Ťe arz─âtoare a provocat supra├«nc─âlzire, dizarmonie ╚Öi daune.

Microcosmosurile deteriorate au fost, prin urmare, plasate ├«n afara Gr─âdinii Edenului, ├«ntr-o nou─â zon─â ├«ngr─âdit─â, cu o vibra╚Ťie mult mai joas─â, o densitate mai mare ╚Öi legi diferite, pentru a preveni alte r─âut─â╚Ťi ├«n cadrul crea╚Ťiei ╚Öi pentru a oferi oportunit─â╚Ťi de restaurare.

├Äncet ╚Öi treptat, Omul ╚Öi-a uitat na╚Öterea ╚Öi sarcina sa ├«nalt─â de acolo. El este ca ╚Öi cum ar fi adormit ├«n lumea lent─â a materiei grosiere ╚Öi nu-╚Öi poate exprima adev─âratul sine acolo. Corpul s─âu ceresc s-a destr─âmat, iar capacit─â╚Ťile sale de a g├óndi, de a sim╚Ťi ╚Öi de a dori sunt transferate ├«n ÔÇ×piei de animaleÔÇč, ├«n omul material, ├«n care aceste capacit─â╚Ťi se exprim─â ├«nc─â doar ├«ntr-o form─â foarte atenuat─â.

Cele trei capacit─â╚Ťi interconectate ale g├óndirii, sim╚Ťirii ╚Öi voin╚Ťei conduc ├«ntotdeauna la ac╚Ťiuni creative, la fapte. Cu toate acestea, din cauza incon╚Ötien╚Ťei noastre ╚Öi a ├«ndemnului dorin╚Ťelor noastre, ele conduc, din p─âcate, de multe ori la acte pe care le regret─âm sau pe care nu le putem opri. Dar tot ceea ce exist─â are o dorin╚Ť─â ├«nn─âscut─â de echilibru ╚Öi de recuperare.

De la ├«nceputul ÔÇ×c─âderiiÔÇč, ierarhiile cere╚Öti au lucrat continuu pentru a trezi fiin╚Ťele umane adormite, c─âzute, pentru a le permite s─â-╚Öi reconstruiasc─â corpurile cere╚Öti. ├Än acest scop, fiecare microcosmos c─âzut a fost dotat cu un ├«nlocuitor temporar: fiin╚Ťa uman─â muritoare. Numai prin aceast─â form─â muritoare umanitatea c─âzut─â se poate ├«ntoarce ├«n Gr─âdina Edenului pentru a╚Öi ocupa din nou locul ca punte de leg─âtur─â ├«ntre Creator ╚Öi crea╚Ťie.

Mul╚Ťi ├«nv─â╚Ť─âtori ai lumii au fost trimi╚Öi c─âtre umanitate, au fost oferite mituri ╚Öi legende, au fost scrise c─âr╚Ťi ╚Öi au fost fondate ╚Öcoli ale misterelor pentru a men╚Ťine vie amintirea c─âminului nostru originar ├«n cadrul umanit─â╚Ťii c─âzute.

Cu toate acestea, din cauza condi╚Ťiilor noastre de via╚Ť─â actuale, corpurile noastre de materie grosier─â dureaz─â doar o anumit─â perioad─â de timp ╚Öi trebuie ├«nlocuite ├«n mod continuu. Din c├ónd ├«n c├ónd, microcosmosul ne├«nsufle╚Ťit al Omului prime╚Öte un nou corp material grosier, cu o personalitate muritoare legat─â de el.

Numai aceast─â personalitate manifestat─â poate continua drumul prin experien╚Ťa ÔÇ×binelui ╚Öi r─âuluiÔÇč ├«n numele microcosmosului ╚Öi astfel s─â pun─â piciorul pe calea spiritual─â a rena╚Öterii sufletului-corp. O astfel de persoan─â devine atunci un elev al Gnozei. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe ├«ncarn─âri ├«nainte de a se dob├óndi o ÔÇ×cunoa╚Ötere adecvat─â a binelui ╚Öi r─âuluiÔÇč.

C─âci toate aceste personalit─â╚Ťi au experien╚Ťe diferite, a c─âror esen╚Ť─â este stocat─â sub forma a ceea ce numim karma. Exist─â har ├«n legea karmei: nicio experien╚Ť─â nu se pierde, nicio experien╚Ť─â nu este ├«n zadar. De aceea se spune:

ÔÇ×Sunt un r─ât─âcitor, schimb├ónd loc dup─â loc ╚Öi cas─â dup─â cas─â, p├ón─â c├ónd voi ajunge ├«n Cetatea ╚Öi Locuin╚Ťa care este ve╚Önic─âÔÇč.
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 37:8

Nevoia microcosmosului de ÔÇ×cunoa╚Ötere a binelui ╚Öi a r─âuluiÔÇč ajunge la o deplin─âtate dup─â multe vie╚Ťi ╚Öi experien╚Ťe cu corpul s─âu asociat. Apare un fel de oboseal─â, un fel de calm ciudat. Fiin╚Ťa uman─â nu mai ╚Ötie ├«ncotro s─â-╚Öi ├«ndrepte dorin╚Ťa, are impresia c─â a v─âzut deja totul, c─â a experimentat totul.

El experimenteaz─â mai ales o dorin╚Ť─â profund─â de plenitudine, de profunzime ╚Öi de via╚Ť─â adev─ârat─â. Aceast─â nou─â dorin╚Ť─â izvor─â╚Öte din sc├ónteia spiritului ╚Öi poate ridica con╚Ötiin╚Ťa interioar─â pe culmile adev─âratei vie╚Ťi a Omului. Atunci c├ónd aceast─â nou─â dorin╚Ť─â superioar─â este men╚Ťinut─â aprins─â, urm├ónd impulsurile sufletului chiar ╚Öi prin multe ├«mpotriviri, atunci va avea loc o schimbare de personalitate.

Această schimbare este ilustrată în mitul transfigurării de pe munte, așa cum este descris în Evangheliile lui Matei (17, 1-13), Marcu (9, 2-13) și Luca (9, 28-36) și în Evanghelia celor Doisprezece Apostoli.

Iisus ├«i duce pe discipolii s─âi Iacob, Ioan ╚Öi Petru pe un munte ├«nalt, unde se ├«nal╚Ť─â ├«n interior ╚Öi caut─â un contact con╚Ötient cu originarul. Ace╚Öti discipoli simbolizeaz─â cele trei capacit─â╚Ťi fundamentale ale personalit─â╚Ťii: g├óndirea, sim╚Ťirea ╚Öi voin╚Ťa. ├Äntr-o octav─â mai ├«nalt─â, aceste capacit─â╚Ťi apar╚Ťin sufletului, unde sunt exprimate drept cunoa╚Ötere, iubire ╚Öi ac╚Ťiune.

În capitolul 46 al Evangheliei celor Doisprezece Apostoli, citim:

ÔÇŽ╚Öi ├«n timp ce se ruga, chipul Lui s-a schimbat ╚Öi S-a transfigurat ├«naintea lor, iar fa╚Ťa Lui str─âlucea ca Soarele ╚Öi hainele Lui erau albe ca lumina.
╚śi iat─â c─â li s-au ar─âtat Moise ╚Öi Ilie care vorbeau cu El ╚Öi vorbeau despre Lege ╚Öi despre moartea pe care avea s─â o ├«mplineasc─â la Ierusalim.
Moise a vorbit ╚Öi a zis: ÔÇ×Acesta este cel despre care am prezis, zic├ónd: Un proroc din mijlocul fra╚Ťilor vo╚Ötri, ca mine v─â va trimite Eternul, ╚Öi ceea ce i-a spus Eternul s─â v─â vorbeasc─â; ┼či pe el s─â-l ascul┼úi; ╚Öi oricine nu va asculta, va aduce asupra lui propria pierzare.ÔÇŁ
Atunci Petru a zis lui Iisus: ÔÇ×Doamne, este bine pentru noi s─â fim aici; dac─â ne vei l─âsa vom face aici trei corturi; unul pentru tine, unul pentru Moise ╚Öi unul pentru Ilie.ÔÇŁ
Pe c├ónd ├«nc─â vorbea, un nor str─âlucitor i-a umbrit ╚Öi dou─âsprezece raze ca ale Soarelui ie╚Öeau din spatele norului, ╚Öi un glas a ie╚Öit din nor ╚Öi a zis: ÔÇ×Acesta este Fiul Meu preaiubit, ├«n care ├«mi g─âsesc pl─âcerea; de El s─â asculta╚Ťi.ÔÇŁ
Iar c├ónd au auzit ucenicii, au c─âzut cu fa╚Ťa la p─âm├ónt ╚Öi s-au uimit, iar Iisus a venit ╚Öi i-a atins ╚Öi a zis: ÔÇ×Ridica╚Ťi-v─â ╚Öi nu v─â teme╚ŤiÔÇŁ. ╚śi c├ónd ╚Öi-au ridicat ochii, n-au v─âzut pe nimeni, ci doar pe Iisus. ╚śi cele ╚Öase glorii s-au v─âzut asupra lui.
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 46: 1-6

Datorit─â primei dorin╚Ťe (Eva), ╚Öi anume cea pentru adev─ârata cunoa╚Ötere, omenirea a fost c├óndva a╚Öezat─â ├«n materie grosier─â ├«ntr-un corp potrivit acesteia. Prin noua Ev─â, dorin╚Ťa de via╚Ť─â adev─ârat─â, se va forma un nou corp sufletesc alc─âtuit din for╚Ťe eterice. Cu acest corp umanitatea va putea intra
din nou în Grădina Edenului.

Acest nou corp al lui Iisus ÔÇô omul interior ÔÇô este privit ├«ntr-o viziune interioar─â. Omul vede ceva din transfigurarea care are loc ├«n el. Cei trei mari profe╚Ťi Moise, Ilie ╚Öi Iisus vorbesc ├«ntre ei ├«n viziune. Ei indic─â o tripl─â alian╚Ť─â cu Fr─â╚Ťia Universal─â care ajut─â umanitatea.

Biblia evreiasc─â mai este numit─â ÔÇ×Legea ╚Öi Profe╚ŤiiÔÇŁ. Aceast─â lege este a╚Öanumita Tora, atribuit─â lui Moise ╚Öi reflectat─â ├«n primele cinci c─âr╚Ťi ale Bibliei pe care cre╚Ötinii le numesc Vechiul Testament. Acea lege este mult mai mult dec├ót o colec╚Ťie de pove╚Öti ╚Öi reglement─âri. Se bazeaz─â pe cunoa╚Öterea interioar─â profund─â. De aceea este scris: ÔÇ×ve╚Öm├óntul Torei nu este ToraÔÇŁ.

Moise, un ini╚Ťiat egiptean ╚Öi preot al lui Osiris, simbolizeaz─â cunoa╚Öterea Legii. Ilie ├«i reprezint─â pe profe╚Ťi ╚Öi simbolizeaz─â dragostea pentru Lege.

Iar Iisus, de la botezul său în Iordan drept Christos, simbolizează împlinirea Legii. El a spus:

S─â nu crede╚Ťi c─â am venit s─â stric legea sau profe╚Ťii. Nu am venit s─â distrug, ci s─â ├«mplinesc. C─âci adev─ârat v─â spun c─â p├ón─â nu vor trece cerul ╚Öi p─âm├óntul, nicio iot─â sau vreun titlu nu va trece de la lege sau de la profe╚Ťi p├ón─â c├ónd toate se vor ├«mplini. Dar iat─â, Unul mai mare dec├ót Moise este aici ╚Öi v─â va da legea mai ├«nalt─â, chiar Legea perfect─â, ╚Öi ve╚Ťi asculta de aceast─â Lege.
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 25:8

Legea exterioar─â, inclusiv cele Zece Porunci date de Moise, men╚Ťin umanitatea, ├«n care sufletul nu este ├«nc─â trezit, ├«n anumite limite morale. Aceast─â lege protejeaz─â ├«mpotriva cristaliz─ârii ╚Öi degradarii ╚Öi preg─âte╚Öte Omul pentru dezvoltarea interioar─â. Odat─â ce a avut loc o trezire interioar─â ╚Öi sufletul septuplu ÔÇô simbolizat de Isus ╚Öi cele ╚Öase emana╚Ťii ÔÇô a devenit suficient de puternic, legea superioar─â a sufletului ia locul legii exterioare.

Predica de pe Munte este o reprezentare a legii interioare, legea Iubirii sufletului. Dac─â elevul sufletului ascult─â de fapt legea interioar─â ├«n acest stadiu de dezvoltare, atunci capacit─â╚Ťile pure ale sufletului a ÔÇ×g├óndi, sim╚Ťi ╚Öi doriÔÇŁ pot fi reflectate ├«n personalitate ca ÔÇ×├«n╚Ťelegere, iubire ╚Öi slujireÔÇŁ. Atunci o voce r─âsun─â din norul str─âlucitor care radiaz─â, spun├ónd:

ÔÇ×Acesta este Fiul Meu preaiubit, ├«n care ├«mi g─âsesc pl─âcerea; de El s─â asculta╚Ťi.ÔÇŁ