IUBIRE PENTRU TOT ╚śI PENTRU TO╚ÜI

Exist─â un mare plan divin care se desf─â╚Öoar─â ├«n univers – nu numai ├«n lumea timpului, a spa╚Ťiului ╚Öi a materiei care ne este at├ót de familiar─â, ci mai ales ├«n lumile, dimensiunile ╚Öi sferele care exist─â dincolo de imagina╚Ťia noastr─â.

Abia dac─â suntem con╚Ötien╚Ťi de faptul c─â omul este ├«n esen╚Ť─â o fiin╚Ť─â spiritual─â care este legat─â de lumea divin─â. Cu toate acestea, noi nu suntem doar fiin╚Ťe duale, ci constituim o trinitate vie ╚Öi dinamic─â datorit─â sufletului nostru. Noul suflet, Cel─âlalt din noi, este un intermediar ├«ntre figura trupeasc─â ╚Öi figura spiritual─â.

Natura ╚Öi misiunea sufletului este de a aduce unicitatea ╚Öi diversitatea ├«n echilibru constant una cu cealalt─â, de a conecta cerescul cu p─âm├óntescul, de a construi o punte ├«ntre cer ╚Öi p─âm├ónt. Cu toate acestea, legarea puterii spirituale sfinte cu o personalitate p─âm├ónteasc─â mai degrab─â ├«nc─âp─â╚Ť├ónat─â ╚Öi incon╚Ötient─â nu este cu siguran╚Ť─â o sarcin─â simpl─â. Dar, datorit─â acestui proces dinamic, Cel─âlalt din noi se poate dezvolta.

Fiin╚Ťa uman─â exterioar─â care este cu adev─ârat ├«n c─âutarea vie╚Ťii va fi gata ├«n mod spontan s─â se orienteze c─âtre ├«nv─â╚Ť─âturile pure ale sufletului, s─â devin─â un discipol al sufletului. ├Än ╚Öcolile de mistere, nu numai elevul, ci ╚Öi sufletul este ├«nv─â╚Ťat ╚Öi sus╚Ťinut pentru a permite ├«n mod con╚Ötient ca trupul, sufletul ╚Öi spiritul s─â fie forjate ├«ntr-o unitate.

Acest proces este scopul umanit─â╚Ťii; ├«n acest scop a fost creat─â o fiin╚Ť─â uman─â material─â care poate ├«ndeplini sarcina de a primi, purta ╚Öi propaga rev─ârsarea Spritului Sf├ónt prin intermediul sufletului.

Tradi╚Ťiile spirituale ne ├«nva╚Ť─â despre crea╚Ťia care a ap─ârut din dorin╚Ťa Celui Necunoscut de a se cunoa╚Öte pe Sine. ├Än diferite tradi╚Ťii gnostice se ├«nva╚Ť─â c─â nou─â ierarhii de fiin╚Ťe spirituale – numite ╚Öi o╚Ötiri de ├«ngeri – colaboreaz─â cu iubire la executarea planului divin de crea╚Ťie ├«n universul nostru. Exist─â un tratat al lui Dionisie care men╚Ťioneaz─â aceste ierarhii cere╚Öti dup─â numele lor: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Puteri, St─âp├óniri, Autorit─â╚Ťi, Principate, Arhangheli ╚Öi ├Ängeri.

Scriitori spirituali precum Rudolf Steiner ╚Öi Max Heindel au ├«nv─â╚Ťat c─â omenirea este chemat─â s─â fie cea de-a zecea ierarhie spiritual─â ╚Öi, prin urmare, s─â coopereze ├«n mod con╚Ötient ╚Öi cu mare bucurie la revelarea slavei lui Dumnezeu.

O mic─â parte a umanit─â╚Ťii particip─â deja la aceast─â a zecea ierarhie: sunt a╚Öa-numitele fiin╚Ťe umane spirit-suflet. Ele au ├«ndeplinit misiunea cre╚Ötin─â de a construi un trup nemuritor de ├«nviere ├«n microcosmosul lor printr-o cale de purificare.

Corpul uman muritor nu este capabil s─â primeasc─â ├«n mod direct ├«nalta putere a Spiritului Sf├ónt, c─âci ar arde la prima atingere. Prin urmare, este necesar s─â se ob╚Ťin─â un nou corp de ├«nalt─â puritate care s─â poat─â tolera for╚Ťele spiritului.

O ╚Öcoal─â de mistere ghideaz─â ╚Öi sprijin─â procesul delicat ╚Öi extrem de spiritual de construire a corpului sufletesc. Acest corp nou este alc─âtuit din substan╚Ť─â astral─â ╚Öi este construit dintr-un nucleu.

Acest nucleu-spirit se g─âse╚Öte ├«n regiunea inimii umane. O fiin╚Ť─â uman─â este, prin urmare, un element esen╚Ťial ├«n executarea planului divin de crea╚Ťie. Numai o fiin╚Ť─â uman─â poate construi o leg─âtur─â vie ├«ntre lumea material─â ╚Öi lumea cu adev─ârat spiritual─â – o punte ├«ntre p─âm├ónt ╚Öi cer.

Esen╚Ťa sufletului este unitatea, libertatea ╚Öi iubirea. ├Än mod fundamental, totul este conectat cu totul ╚Öi exist─â o unitate perfect─â ├«n toate domeniile materiei ╚Öi spiritului. Doar con╚Ötiin╚Ťa uman─â ├«ntunecat─â, antrenat─â ├«n autoconservare, este cea care nu percepe aceast─â unitate ╚Öi intr─â ├«n lupt─â.

Interac╚Ťiunea reciproc─â ╚Öi influen╚Ťa imediat─â a tuturor lucrurilor asupra tuturor lucrurilor este confirmat─â prin observa╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice, impun├ónd astfel o mare responsabilitate celor care con╚Ötientizeaz─â aceast─â unitate.

C├ónd vine vorba despre aplicarea unei astfel de vie╚Ťi de unitate ├«n via╚Ťa de zi cu zi, experiment─âm c─â adesea e╚Öu─âm f─âr─â speran╚Ť─â. Dar, oric├ót de imperfec╚Ťi ne-am sim╚Ťi, oric├ót de dispera╚Ťi am fi atunci c├ónd constat─âm c─â facem de obicei ceea ce nu dorim cu adev─ârat s─â facem, ne putem orienta ├«ntotdeauna c─âtre suflet, c─âtre mediator. ├Än povestea aparent simpl─â din capitolul 34 al Evangheliei celor Doisprezece Apostoli, ni se ├«ntinde o m├ón─â de ajutor.

Iisus ajunge la un smochin mare ╚Öi r─âm├óne acolo c├óteva zile, ├«nv─â╚Ť├ónd pe oricine vine la el. Maria Magdalena ╚Öi alte c├óteva femei ├«i aduc m├óncare. Iisus este bun cu p─âs─ârile care vin la el, iar c├ónd pleac─â, le binecuv├ónteaz─â pe femeile care au avut grij─â de el ╚Öi smochinul care i-a dat fructe ╚Öi l-a ad─âpostit de c─âldur─â. Dup─â aceea, smochinul a ├«nceput s─â creasc─â enorm, s─â ├«nfloreasc─â ╚Öi s─â dea roade.

Putem recunoa╚Öte ├«n aceast─â poveste esen╚Ťa unei ╚Öcoli de mistere. Smochinul este un simbol str─âvechi al ini╚Ťierii. Iisus simbolizeaz─â fiin╚Ťa uman─â spirit-suflet care a acceptat sarcina de a-i ini╚Ťia ├«n Mistere pe to╚Ťi acei oameni care se fac ap╚Ťi pentru aceasta, adic─â pe to╚Ťi cei ├«n care s-a trezit nucleul spiritual. To╚Ťi cei care caut─â cu adev─ârat vor fi, prin urmare, ├«ntotdeauna ├«nv─â╚Ťa╚Ťi ╚Öi sprijini╚Ťi.

Nicio fiin╚Ť─â uman─â nu este capabil─â s─â judece dac─â este preg─âtit─â pentru aceast─â sarcin─â interioar─â. Maturitatea pentru aceast─â sarcin─â este testat─â ├«n mod invizibil, dar dup─â test, o astfel de fiin╚Ť─â uman─â matur─â este inevitabil ghidat─â pe o cale special─â a vie╚Ťii, calea ini╚Ťierii. O astfel de cale apare aparent ├«n via╚Ťa ta ÔÇ×din seninÔÇč, te ├«mpiedici ├«n ea.

Elevii ├«n mistere, ├«n care unele aspecte ale noului suflet s-au dezvoltat deja – simbolizate de femeile din aceast─â poveste, c─âci sufletul este considerat feminin – ajut─â la asigurarea faptului c─â aceast─â ├«nv─â╚Ť─âtur─â poate avea loc. Maria Magdalena este ╚Öi ea implicat─â.

Maria aceasta era din cetatea Magdala, ├«n Galileea. Ea era o mare p─âc─âtoas─â ╚Öi ├«i sedusese pe mul╚Ťi prin frumuse╚Ťea ╚Öi farmecul ei. Ea a venit la Iisus noaptea ╚Öi ╚Öi-a m─ârturisit p─âcatele, iar El, ├«ntinz├ónd m├óna, a vindecat-o ╚Öi a scos din ea ╚Öapte demoniÔÇŽ
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 10: 2

Galileea ├«nseamn─â ÔÇ×├«ntoarcere, r─âsturnareÔÇč, iar vindecarea de ÔÇ×cei ╚Öapte demoniÔÇč de c─âtre Iisus cel interior poate avea loc doar atunci c├ónd exist─â o orientare spre suflet – o orientare suficient de puternic─â pentru a putea renun╚Ťa la toate acele aspecte atr─âg─âtoare ╚Öi frumoase ale persoanei exterioare.

Cuv├óntul diavol provine din grecescul ‘diabolos’, care ├«nseamn─â acuzator, adversar. Prin urmare, cei ╚Öapte demoni sau diavoli simbolizeaz─â for╚Ťele opuse ├«n mod natural ├«n personalitatea uman─â, septupl─â, figura septupl─â sufleteasc─â, figura septupl─â spiritual─â.

Nicio fiin╚Ť─â uman─â, oric├ót de mult s-ar str─âdui, nu se poate cur─â╚Ťa de sine. Este nevoie de o putere superioar─â pentru a realiza acest proces. De aceea, ar trebui s─â v─â ├«ndrepta╚Ťi ├«ntotdeauna aten╚Ťia ├«napoi spre ├«nso╚Ťitorul vostru interior. O persoan─â din Galileea – o fiin╚Ť─â uman─â care s-a ├«ntors – ├«ncearc─â s─â accepte pe c├ót posibil ajutorul puterii de cur─â╚Ťare septupl─â, a╚Öa cum Hercule a deviat fluxul de ap─â pentru a cur─â╚Ťa grajdurile Augean.

Pas cu pas, cur─â╚Ťarea continu─â, ├«n timp ce, ├«ncet, dar sigur, noul corp ia form─â ├«n fiin╚Ťa uman─â. Iisus compar─â acest proces cu un proces ├«n care o s─âm├ón╚Ť─â minuscul─â, simboliz├ónd sc├ónteia spiritului din inima ╚Öi centrul microcosmosului, cre╚Öte ├«ntr-un copac puternic:

├Ämp─âr─â╚Ťia Cerurilor se aseam─ân─â cu o s─âm├ón╚Ť─â, mic─â ├«ntre semin╚Ťe, pe care un om o ia ╚Öi o s─âde╚Öte pe c├ómpul s─âu; dar, c├ónd cre╚Öte, devine un copac mare care ├«╚Öi trimite ramurile ├«n jur, care din nou, ie╚Öind ├«n jos ├«n p─âm├ónt, prinde r─âd─âcini ce cresc ├«n sus p├ón─â c├ónd c├ómpul este acoperit de copac, astfel ├«nc├ót p─âs─ârile cerului vin ╚Öi se ad─âpostesc ├«n ramurile lui, iar f─âpturile p─âm├óntului ├«╚Öi g─âsesc ad─âpost sub el.
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 39: 2

Copacul care este bine ├«nr─âd─âcinat ├«n p─âm├ónt ╚Öi ├«╚Öi ├«ntinde coroana spre cer este un simbol important ├«n multe tradi╚Ťii spirituale. ├Än Kabbala, ╚Öcoala de mistere din cadrul iudaismului, exist─â a╚Öa-numitul Arbore al Vie╚Ťii. Acesta este un model abstract format din zece cercuri care sunt conectate ├«ntre ele ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót arat─â ca un copac. Cele zece cercuri reprezint─â anumite calit─â╚Ťi sau atribute ╚Öi sunt numite Sephiro╚Ťi.

├Än Kabbala, dar ╚Öi ├«n alte tradi╚Ťii, se ├«nva╚Ť─â c─â structura interioar─â a tuturor lucrurilor este ├«nzecit─â.

Dac─â ceva se manifest─â, atunci acea manifestare este ├«ntotdeauna septupl─â, deoarece cei trei Sephiro╚Ťi superiori ai arborelui vie╚Ťii nu se manifest─â niciodat─â, ci r─âm├ón ├«ntotdeauna pur spirituali. ├Än Evanghelia celor Doisprezece Apostoli, num─ârul ╚Öapte este folosit destul de frecvent. Cele ╚Öapte calit─â╚Ťi men╚Ťionate sunt uneori asociate cu ╚Öapte planete, cu cele ╚Öapte culori ale curcubeului, cu cele ╚Öapte note ale octavei, cu cele ╚Öapte chakre sau centre de putere ale personalit─â╚Ťii ╚Öi cu cele ╚Öapte raze ale celor ╚śapte Spirite.

Autorul Max Heindel distinge ╚Öapte planuri cosmice, afirm├ónd c─â omenirea tr─âie╚Öte ├«ntr-o sec╚Ťiune separat─â ├«n cadrul celui de-al ╚Öaptelea dintre aceste planuri cosmice. ├Än cadrul universului individual al fiin╚Ťei umane, microcosmosul, exist─â de asemenea ╚Öapte zone, dintre care cea de-a ╚Öaptea este singura care a fost activat─â.

Autorul Jan van Rijckenborgh afirm─â c─â sc├ónteia divin─â din centrul microcosmosului uman este, de asemenea, septupl─â. Din aceast─â sc├ónteie poate lua na╚Ötere o septupl─â figur─â spiritual─â, ca rezultat al cooper─ârii dintre personalitatea septupl─â ╚Öi septupla figur─â sufleteasc─â. Toate acestea sunt posibile doar datorit─â activit─â╚Ťii Spiritului Septuplu, Spiritului Sf├ónt.

Toate acestea pot p─ârea foarte abstracte ╚Öi poate c─â a╚Öa este pentru c─â este practic imposibil s─â ├«╚Ťi faci o imagine clar─â ╚Öi precis─â a acestor lucruri imediat ce auzi sau cite╚Öti despre ele pentru prima dat─â. Cu toate acestea, ne spun ceva despre m─âre╚Ťia planului divin care st─â la baza lumii noastre vizibile.

Un aspect al Cur─â╚Ťeniei Septuple este acela c─â v─âlurile sunt ridicate din con╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âm s─â vedem totul ╚Öi pe toat─â lumea ca pe o manifestare a divinului, chiar ╚Öi cu toate imperfec╚Ťiunile lor. Aceasta este cea mai ├«nalt─â form─â de respect.

Cuv├óntul respect este format din cuvintele latine ÔÇ×reÔÇč ╚Öi ÔÇ×spectareÔÇč ╚Öi ├«nseamn─â literalmente ÔÇ×a privi din nouÔÇč. Semnifica╚Ťia sa mai profund─â este aceea de a tr─âi iubirea pentru divinul care este prezent ├«n tot ╚Öi ├«n to╚Ťi, cu toat─â inima, cu tot sufletul ╚Öi cu toat─â mintea noastr─â.

Dac─â vedem un copac ca pe o manifestare a divinului, ajut─âm copacul s─â reflecte mai bine arhetipul ‘copac’. Iar c├ónd vedem o fiin╚Ť─â uman─â ca o expresie a omului ceresc, atunci ├«l ajut─âm pe omul ceresc s─â se reflecte din ce ├«n ce mai mult ├«n acea persoan─â. Putem ╚Öterge iluzia separ─ârii prin g├óndirea, sim╚Ťirea ╚Öi ac╚Ťiunea con╚Ötient─â din unitate.

├Äncheiem aceast─â reflec╚Ťie cu parabola pe╚Ötilor din capitolul 57 din
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli:

Ni╚Öte oameni cu mintea ├«ndoielnic─â au venit la Iisus ╚Öi i-au spus: ÔÇ×Tu ne spui c─â via╚Ťa ╚Öi fiin╚Ťa noastr─â vin de la Dumnezeu, dar noi nu l-am v─âzut niciodat─â pe Dumnezeu ╚Öi nu ╚Ötim de niciun Dumnezeu. Po╚Ťi s─â ne ar─â╚Ťi pe cel pe care ├«l nume╚Öti Tat─âl-Mam─â, Dumnezeul cel Unul? Noi nu ╚Ötim dac─â exist─â un DumnezeuÔÇč.

Iisus le-a r─âspuns: ÔÇ×Asculta╚Ťi pilda aceasta a pe╚Ötilor. Pe╚Ötii dintr-un anumit r├óu se sf─âtuiau ├«ntre ei, spun├ónd: Ei ne spun c─â via╚Ťa ╚Öi fiin╚Ťa noastr─â vine din ap─â, dar noi nu am v─âzut niciodat─â ap─â; nu ╚Ötim ce este apa. Atunci unii dintre ei, mai ├«n╚Ťelep╚Ťi dec├ót ceilal╚Ťi, au spus: Am auzit c─â ├«n mare locuie╚Öte un Pe╚Öte ├«n╚Ťelept ╚Öi ├«nv─â╚Ťat, care cunoa╚Öte toate lucrurile. S─â mergem la el ╚Öi s─â-l rug─âm s─â ne arate ce este apaÔÇč.

A╚Öa c─â mai mul╚Ťi dintre ei au pornit ├«n c─âutarea acestui mare ╚Öi ├«n╚Ťelept Pe╚Öte. ╚śi au ajuns ├«n cele din urm─â la marea ├«n care locuia Pe╚Ötele cel ├«n╚Ťelept ╚Öi l-au ├«ntrebat.

C├ónd i-a auzit, el le-a zis: O, Pe╚Öti nebuni care nu v─â g├óndi╚Ťi! ├Än╚Ťelep╚Ťi sunte╚Ťi voi, cei pu╚Ťini, care c─âuta╚Ťi. ├Än ap─â tr─âi╚Ťi, v─â mi╚Öca╚Ťi ╚Öi ave╚Ťi fiin╚Ťa voastr─â; din ap─â a╚Ťi venit, ├«n ap─â v─â ├«ntoarce╚Ťi. Voi tr─âi╚Ťi ├«n ap─â, dar nu ╚Öti╚Ťi acest lucru.

La fel, voi tr─âi╚Ťi ├«n Dumnezeu, ╚Öi totu╚Öi ├«mi cere╚Ťi: arat─â-ni-l pe Dumnezeu. Dumnezeu este ├«n toate lucrurile ╚Öi toate lucrurile sunt ├«n DumnezeuÔÇč.

Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 57: 7-10