ÎNVIEREA ȘI ÎNTÂLNIREA CU MARIA MAGDALENA; APARIȚIA CELOR DOI UCENICI LA EMAUS

Capitolele 84 și 85 din Evanghelia celor Doisprezece Apostoli

După încheierea Sabatului, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt cu miresmele pe care le pregătise, și mai erau și alții cu ea. Pe când mergeau, au zis între ele: „Cine va rostogoli piatra de la ușa mormântului?‟. Căci era mare. Când au ajuns la locul acela și au privit, au văzut că piatra era rostogolită. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; și îngerul Domnului s-a coborât din cer și a rostogolit piatra de la ușă și a șezut pe ea. Fața lui era ca o lumină și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada; și de frica lui, paznicii s-au cutremurat și au devenit ca morți.

Îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Iisus cel răstignit. El nu este aici, căci a înviat, după cum a spus. Veniți să vedeți locul unde zăcea Domnul. Mergeți repede și spuneți ucenicilor Săi că a înviat din morți; și iată că merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea; iată, v-am spus‟. Au intrat și nu au găsit trupul lui Iisus. Atunci Maria a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus‟.

Au alergat și au ajuns la mormânt; și, uitându-se înăuntru, au văzut așezate acolo pânzele de in, iar șervetul care fusese în jurul capului Lui nu era așezat împreună cu pânzele de in, ci împăturit într-un loc de sine stătător. Pe când stăteau ei acolo foarte nedumeriți, iată că doi îngeri au stat lângă ei, îmbrăcați în veșminte albe și strălucitoare, și le-au zis: „Pentru ce căutați pe cel viu printre cei morți? El nu este aici, a înviat; și iată că merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea. Nu vă aduceți aminte cum v-a spus, când era încă în Galileea, că Fiul Omului va fi răstignit și că va învia după a treia zi?‟.

Și ei și-au adus aminte de cuvintele lui. Au ieșit repede și au fugit de la mormânt, căci tremurau de uimire și se temeau. În momentul cutremurului, mormintele s-au deschis; și mulți dintre sfinții care dormeau s-au sculat și au ieșit din morminte după învierea Lui și au mers în cetate și s-au arătat multora. Dar Maria stătea afară din mormânt plângând și, în timp ce plângea, s-a aplecat iarăși și s-a uitat în mormânt și a văzut doi îngeri în haine albe, unul la cap și celălalt la picioare, unde fusese așezat trupul lui Iisus.

Iar ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?‟ Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus‟. Și, după ce a spus aceasta, s-a întors și a văzut pe Iisus stând acolo, și nu știa că este Iisus. Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?‟. Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: „Domnule, dacă l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua‟. Iisus i-a zis: „Maria‟. Ea s-a întors și i-a spus: „Rabboni‟, adică „Învățătorule‟. Iisus i-a zis: „Nu mă atinge, căci încă nu m-am înălțat la Tatăl meu și la Maica mea, ci du-te la frații mei și spune-le: „Eu mă înalț la Părintele meu și la Părintele vostru, la Dumnezeul meu și la Dumnezeul vostru.‟ Maria Magdalena s-a dus și le-a spus ucenicilor că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus aceste lucruri și i-a poruncit să anunțe învierea lui din morți.

Iisus se arată celor doi ucenici de la Emaus

Iată că doi dintre ei s-au dus în aceeași zi într-un sat numit Emaus, care era la vreo șapte mile de Ierusalim. Au vorbit împreună despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră. În timp ce vorbeau împreună și discutau, Iisus Însuși s-a apropiat și a mers cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.El le-a zis: „Ce vorbiți între voi, în timp ce mergeți și sunteți triști?‟. Unul dintre ei, care se numea Cleopa, răspunzând, i-a zis: „Ești doar un străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat acolo în aceste zile?‟. El i-a întrebat: „Care lucruri?‟.

Ei i-au răspuns: „Despre Iisus din Nazaret, care a fost un prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor, și despre cum preoții cei mai de seamă și conducătorii noștri L-au dat spre osândă la moarte și L-au răstignit. Dar noi ne-am încredințat că el era cel care avea să răscumpere pe Israel; și, pe lângă toate acestea, au trecut trei zile de când s-au întâmplat aceste lucruri. Da, și niște femei, tot din ceata noastră, ne-au uimit, pentru că au venit de dimineață la mormânt; și, cum nu au găsit trupul Lui, au venit spunând că au văzut și ele o vedenie a unor îngeri care spuneau că este viu.

Unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit mormântul așa cum spusese femeia; dar nu L-au văzut. Apoi le-a zis: „O, nebuni și înceți la inimă să credeți tot ce au spus profeții; nu era oare necesar ca Christos să fi suferit aceste lucruri și apoi să intre în slava Sa?‟. Pornind de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat în toate Scripturile cele despre El însuși. S-au apropiat de satul în care mergeau, iar el a făcut ca și cum ar fi vrut să meargă mai departe. Dar ei L-au constrâns, zicând: „Rămâi, cu noi, căci este spre seară și ziua este departe de a se sfârși‟.

Așa că a intrat să rămână cu ei. Și, stând la masă cu ei, a luat pâine și rodul viței de vie, a mulțumit, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat. Și li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, iar El a dispărut din ochii lor. Și au zis unul către altul: „Nu cumva ardea inima în noi când vorbea cu noi pe drum și când ne deschidea Scripturile?‟. Ei s-au sculat în același ceas și s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei doisprezece și pe cei care erau cu ei adunați, spunând: „Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon‟.

Apoi au povestit ce se întâmplase pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. În timp ce se aflau pe drumul spre Emaus, unii dintre paznici au venit în cetate și i-au spus lui Caiafa ce se întâmplase. Bătrânii s-au sfătuit cu marele preot și au zis: „Iată, pe când dormeau ostașii, au venit unii dintre ucenicii Lui și I-au luat trupul; și nu este oare Iosif din Arimateea unul dintre ucenicii Lui? De aceea l-a implorat atunci pe Pilat, ca să primească și să îngroape trupul în grădina sa. Să dăm deci bani soldaților, spunându-le să spună: „Ucenicii lui au venit noaptea și l-au furat în timp ce noi dormeam‟. Și dacă acest lucru va ajunge la urechile guvernatorului, îl vom convinge să nu-i acuze.‟