PROCESUL ROMAN, RĂSTIGNIREA ȘI ÎNMORMÂNTAREA
Capitolele 81, 82 și 83 din Evanghelia celor Doisprezece Apostoli
L-au dus pe Iisus de la Caiafa la sala de judecată, la Ponțiu Pilat, guvernatorul; și era devreme, și ei înșiși nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se spurce, ci ca să țină sărbătoarea. Deci Pilat a ieșit la ei și i-a întrebat: „Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?‟. Ei au răspuns și i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un om rău, nu ți l-am fi predat ție. Noi avem o lege și, după legea noastră, el trebuie să moară pentru că vrea să schimbe obiceiurile și riturile pe care ni le-a înmânat Moise; da, s-a făcut pe sine însuși Fiul lui Dumnezeu‟.
Atunci Pilat le-a zis: „Luați-l și judecați-l după legea voastră‟. Căci știa că ei îl predaseră din cauza invidiei. De aceea iudeii i-au zis: „Nu ne este îngăduit să trimitem pe nimeni la moarte‟. Astfel s-a împlinit cuvântul pe care-l spusese Iisus, însemnând de ce fel de moarte va muri. L-au acuzat mai departe, zicând: „Am găsit pe acesta pervertindu-și neamul și interzicând să dea tribut Cezarului, zicând că el însuși este Christos rege‟.
Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată, a chemat pe Iisus și I-a zis: „Tu ești Regele iudeilor?‟ Iisus i-a răspuns: „Tu însuți spui lucrul acesta, sau ți-au spus alții despre mine?‟. Pilat a răspuns: „Sunt eu evreu? Neamul tău și preoții cei mai de seamă te-au predat mie. Ce ai făcut tu?‟ Iisus a răspuns: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta; dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, atunci slujitorii mei s-ar lupta ca să nu fiu predat iudeilor; dar acum împărăția mea nu este de aici.‟
De aceea Pilat L-a întrebat: „Atunci ești Tu un rege?‟. Iisus a răspuns: „Tu spui că sunt, da, un rege sunt. Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă vocea mea‟. Pilat l-a întrebat: „Ce este adevărul?‟. Iisus a spus: „Adevărul vine din cer‟. Pilat a spus: „Atunci adevărul nu este pe pământ‟. Iisus i-a spus lui Pilat: „Credeți că adevărul este pe pământ printre cei care îl primesc și îl ascultă. Cei care sunt din adevăr, aceștia judecă cu dreptate‟.
După ce a auzit aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a spus: „Nu găsesc în El nicio vină‟. Când a fost acuzat de preoții cei mai de seamă și de bătrâni, nu le-a răspuns nimic. Atunci Pilat i-a zis: „Nu auzi tu, oare, câte lucruri mărturisesc împotriva ta?‟. El nu i-a răspuns niciun cuvânt, încât guvernatorul s-a mirat foarte mult și iarăși le-a zis: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta‟. Ei s-au înverșunat și mai tare, spunând: „El stârnește poporul, învățând în toată Iudeea, începând din Galileea până aici‟.
Când Pilat a auzit de Galileea, a întrebat dacă omul acela era galileean. De îndată ce a aflat că aparținea jurisdicției lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla el însuși la Ierusalim în acel moment. Când Irod l-a văzut pe Iisus, s-a bucurat foarte mult, pentru că dorea de mult timp să-l vadă, deoarece auzise multe lucruri despre el și spera să vadă vreo minune făcută de el. Atunci l-a întrebat în multe cuvinte, dar Iisus nu i-a răspuns.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au ridicat în picioare și L-au acuzat cu vehemență, iar mulți martori mincinoși s-au ridicat împotriva Lui și L-au învinuit de lucruri pe care nu le știa. Irod și soldații săi și-au bătut joc de El, l-au îmbrăcat într-o haină superbă și L-au trimis din nou la Pilat. În aceeași zi, Pilat și Irod au devenit prieteni, căci înainte fuseseră dușmani. Pilat s-a dus din nou în sala de judecată și l-a întrebat pe Iisus: „De unde vii?‟. Dar Iisus nu i-a dat niciun răspuns.
Atunci Pilat l-a întrebat: „Nu vorbești cu mine? Nu știi că am putere să te răstignesc și am putere să te eliberez?‟. Iisus a răspuns: „Nu puteai avea nicio putere împotriva mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; de aceea cel care m-a predat ție are cel mai mare păcat‟. Atunci Pilat a căutat să îl elibereze, dar iudeii au strigat: „Dacă îl lași pe acesta să plece, nu ești prietenul Cezarului; oricine se face rege vorbește împotriva Cezarului‟.
Pilat a chemat laolaltă pe preoții cei mai de seamă și pe conducătorii poporului. Pe când ședea pe scaunul de judecată, soția sa i-a trimis un mesaj în care îi spunea: „Să nu ai nimic de-a face cu acest om drept, pentru că astăzi am suferit multe în vis din cauza lui‟. Pilat le-a zis: „Mi l-ați adus pe omul acesta, ca pe unul care corupe poporul, și iată că l-am cercetat înaintea voastră și nu am găsit nicio vină la omul acesta în ceea ce privește lucrurile de care îl acuzați. Nu, nici măcar Irod, căci v-am trimis la el și priviți! Nu s-a găsit în el nimic vrednic de moarte. Dar voi aveți obiceiul ca eu să vă eliberez pe unul la Paști; vreți deci ca eu să vă eliberez pe Regele Iudeilor?‟.
Atunci toți au strigat din nou, zicând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba‟. Or, Baraba era tâlhar și, pentru insurecție în cetate și pentru crimă, a fost aruncat în închisoare. Deci Pilat, voind să-l elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou. „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez: pe Iisus Baraba sau pe Iisus care se numește Christos?‟. Ei au răspuns: „Baraba‟. Pilat le-a zis: „Ce să fac atunci cu Iisus care se numește Christos?‟. Toți i-au răspuns: „Să fie răstignit‟. Guvernatorul a spus: „De ce? Ce rău a făcut?‟. Dar ei strigau și mai tare: „Răstignește-l! Răstigniți-l!‟.
Deci Pilat a ieșit din nou și i-a zis: „Iată, iarăși vi-l aduc, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el‟. Iar au strigat: „Răstignește-l! Răstignește-l!‟. Pilat le-a zis a treia oară: „De ce?‟ „Ce rău a făcut? Nu am găsit în el niciun motiv de moarte. De aceea îl voi pedepsi și îl voi lăsa să plece‟. Ei au ridicat instantaneu glasuri puternice, cerând să fie răstignit. Și glasurile lor și ale preoților de seamă au învins.
Când Pilat a văzut că nu poate să învingă, ci că se face mai degrabă zarvă, a luat apă și s-a spălat pe mâini în fața mulțimii, zicând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui neprihănit; îngrijiți-vă de aceasta‟. Atunci tot poporul a luat cuvântul și a zis: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri‟. Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei. Și l-a predat pe Iisus voinței lor.
Răstignirea
I-a dat drumul lui Baraba; și, după ce l-a biciuit pe Iisus, l-a predat ca să fie răstignit. Atunci soldații guvernatorului l-au dus pe Iisus în sala comună și au adunat în jurul lui toată ceata de soldați. L-au dezbrăcat și l-au îmbrăcat cu o haină purpurie. După ce au împletit o cunună de spini, i-au pus-o pe cap și o trestie în mâna dreaptă, s-au plecat în genunchi înaintea lui și l-au batjocorit, zicând: „Slavă, Împărat al iudeilor!‟. Atunci a ieșit Iisus, purtând coroana de spini și haina purpurie. Pilat le-a zis: „Iată-l pe Omul acesta!‟. Când L-au văzut preoții de seamă și ofițerii, au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-l!‟. Pilat le-a zis: „Luați-l și răstigniți-l, căci nu găsesc nicio vină în el‟. L-au scuipat, au luat trestia și l-au lovit în cap. După ce și-au bătut joc de El, I-au luat haina de pe El și I-au pus hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. În timp ce-L duceau, au prins un om numit Simon din Cirene, care venea de la țară, și au pus pe el crucea, ca să o care după Iisus.
O mare mulțime de oameni și de femei îl urmau, care de asemenea îl plângeau și îl jeleau. Dar Iisus, întorcându-se spre ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru Mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri. Căci iată că vin zile în care se va zice: „Ferice de cele sterpe și de pântecele care n-au născut niciodată copii și de sânii care nu au alăptat‟. Atunci vor începe să zică munților: „Cădeți peste noi‟; și dealurilor: „Acoperiți-ne”. Căci dacă fac acestea unui copac verde, ce-i vor face unuia uscat?‟.
Împreună cu el au mai fost duși și alți doi criminali pentru a fi uciși. După ce au ajuns la un loc numit Calvar și Golgota, căruia i se mai spune locul căpățânii, acolo L-au răstignit pe El; iar pe criminali, unul la dreapta și altul la stânga. Era ceasul al treilea când L-au răstignit și I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere; dar, după ce a gustat, n-a vrut să mai bea. Iisus a zis: „Abba Amma, iartă-i, că nu știu ce fac‟.
După ce l-au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și au făcut patru părți, pentru fiecare ostaș câte o parte; și de asemenea și haina Lui. Or, haina era fără cusătură, țesută de sus în jos pe tot parcursul. De aceea au zis între ei: „Să nu o rupem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui va fi‟. Ca să se împlinească Scriptura care zice: „Au împărțit între ei haina Mea și pentru haina Mea au tras la sorți‟. Iată ce au făcut deci ostașii.
Și, așezându-se, l-au privit acolo sus pe cruce. De asemenea, deasupra lui era scrisă o inscripție cu litere grecești, latine și ebraice: „Acesta este Regele iudeilor‟. Mulți dintre iudei au citit atunci acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de oraș, și era scris în ebraică, greacă și latină. Atunci preoții cei mai de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: „Regele iudeilor‟, ci că, a spus: „Eu sunt Regele iudeilor‟. Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris‟.
Și unul dintre criminalii care erau spânzurați l-a denunțat, zicând: „Dacă ești Christos, mântuiește-te pe tine și pe noi‟. Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, văzând că și tu ești condamnat la fel? Dar noi, într-adevăr, pe bună dreptate, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar acesta n-a făcut nimic rău‟. El i-a zis lui Iisus: „Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta‟. Iisus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Paradis‟.
Cei ce treceau pe acolo Îl ocărau, clătinându-și capetele și zicând: „Tu, care vrei să distrugi templul și să-l zidești în trei zile, mântuiește-te pe tine însuți. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce‟. Preoții cei mai de seamă Îl batjocoreau și ei, în timp ce cărturarii și bătrânii spuneau: „A salvat un miel; pe El însuși nu se poate salva. Dacă este Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și îl vom crede. El s-a încrezut în Dumnezeu, să-L elibereze acum, dacă vrea El, căci a spus: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu‟‟.
Comercianții și negustorii de animale și de păsări au spus și ei lucruri asemănătoare în fața lui, zicând: „Tu, care alungi din templu pe negustorii de boi, de oi și de porumbei, tu însuți nu ești decât o oaie care se jertfește‟. De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot ținutul până la ceasul al nouălea, iar unii, stând în jur, și-au aprins torțele, căci întunericul era foarte mare. Pe la ceasul al șaselea, Iisus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lame sabachthani?‟. Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?‟.
Unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit aceasta, au zis: „Omul acesta cheamă pe Ilie‟; alții au zis: „Cheamă Soarele‟. Ceilalți ziceau: „Lăsați-l, să vedem dacă va veni Ilie să-l salveze‟. Lângă crucea lui Iisus stăteau mama sa și sora mamei sale, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena. Când Iisus a văzut-o pe mama sa și pe ucenicul care stătea lângă ea și pe care-l iubea, i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!‟. Și i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!‟. Și din ceasul acela, ucenicul a luat-o în casa lui.
După aceasta, Iisus, știind că toate lucrurile se împlineau, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete‟. Ei au umplut un burete cu oțet dintr-un vas, l-au pus pe o creangă de isop și l-au dus la gura Lui. Iisus a strigat cu glas tare, zicând: „Abba Amma, în mâinile Tale îmi încredințez spiritul meu‟. După ce a primit oțetul, Iisus a strigat cu glas tare: „S-a sfârșit‟; apoi și-a plecat capul și și-a dat duhul. Și era ceasul al nouălea. Și iată că s-au auzit tunete și fulgere mari, iar peretele despărțitor al Sfântului locaș de care atârna perdeaua a căzut și s-a rupt în două, iar pământul s-a cutremurat și s-au despicat și stâncile.
Și când centurionul și cei ce erau cu el și privegheau pe Iisus, văzând cutremurul și cele ce se făcuseră, s-au temut foarte tare, zicând: „Cu adevărat, acesta era un Fiu al lui Dumnezeu‟. Erau acolo și multe femei care veniseră din Galileea și care îi slujeau, iar printre ele era Maria, mama lui Iacov și a lui Iosef și mama copiilor lui Zebedei și se plângeau, zicând: „Lumina lumii s-a ascuns de ochii noștri, Domnul, Iubirea noastră este răstignit‟.
Atunci iudeii, pentru că era Ziua Pregătirii și trupurile nu trebuiau să rămână pe cruce în Sabat (a doua zi), căci era Sabat pascal, au cerut de la Pilat să fie dați jos de pe cruce. Atunci au venit soldații și au rupt picioarele celor doi care erau răstigniți împreună cu El. Dar când au ajuns la Iisus și au văzut că era deja mort, nu i-au rupt picioarele, ci unul dintre soldați i-a străpuns inima cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă.
Cel care a văzut a consemnat-o și marturia lui este adevărată și știe că a spus adevărul, ca să credeți. Căci aceste lucruri s-au făcut pentru ca să se împlinească Scripturile – „…un os din El nu se va rupe…‟ și iarăși – „…în mijlocul săptămânii, Mesia va fi tăiat‟.
Înmormântarea lui Iisus
Când s-a făcut seară, Iosif din Arimateea, un sfetnic onorabil, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cu îndrăzneală la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Sfertnicul era un om bun și drept și nu consimțise la sfatul și fapta celorlalți. Pilat s-a mirat că Iisus era deja mort; și chemând la el pe centurion, l-a întrebat dacă era mort de mult timp. Când a aflat de la centurion, a dat trupul lui Iosif.
Acesta a venit, așadar, și a luat trupul lui Iisus. A venit și Nicodim, care venise mai întâi noaptea la Iisus, și a adus un amestec de smirnă și aloe, cam de o sută de grame. Au luat trupul lui Iisus și l-au uns cu miresmele în hainele de in, după obiceiul de înmormântare al iudeilor. În locul în care a fost răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, unde nu fusese pus încă niciun om.
Acolo L-au așezat pe Iisus, și era pe la începutul ceasului al doilea când L-au îngropat, din cauza zilei de pregătire a iudeilor, căci mormântul era în apropiere. Maria Magdalena și cealaltă Maria și Maria, mama lui Iosif, au văzut unde fusese pus. Au vegheat acolo, la mormânt, timp de trei zile și trei nopți. Și femeile care veniseră cu El din Galileea au venit după El, purtând lămpi în mâini, și au văzut mormântul și cum era pus trupul Lui și s- au întristat pentru El. S-au întors și s-au odihnit a doua zi, fiind zi mare, iar a doua zi au cumpărat și au pregătit mirodenii și miruri și au așteptat sfârșitul Sabatului.
În ziua care a urmat, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat și i-au spus: „Mărite, ne amintim ce a spus înșelătorul acela când era încă în viață: „După trei zile voi învia‟. Poruncește, așadar, ca mormântul să fie pus în siguranță până la trecerea celei de-a treia zile, în caz că ucenicii lui vor veni noaptea și-l vor fura și vor spune poporului: „A înviat din morți‟, astfel că ultima greșeală va fi mai rea decât prima‟. Pilat le-a zis: „Aveți timp de un ceas, duceți-vă, păziți-l cât mai bine‟. Deci s-au dus și au securizat mormântul, sigilând piatra și punând o strajă până ce va trece a treia zi.