├Än timpul echinoc╚Ťiului de toamn─â, lumina ╚Öi ├«ntunericul sunt exact ├«n echilibru unul cu cel─âlalt. Ulterior, se produce influen╚Ťa ├«ntunericului, acesta ├«ncep├ónd s─â creasc─â din ce ├«n ce mai mult pe m─âsur─â ce puterea luminii se estompeaz─â. ├Äntunericul este cel mai profund ├«n preajma Cr─âciunului ╚Öi nu putem dec├ót s─â a╚Ötept─âm cu ├«ncredere p├ón─â c├ónd lumina se na╚Öte din nou. 

Acesta este modul ├«n care oamenii de odinioar─â au experimentat alternan╚Ťa ╚Öi lupta dintre lumin─â ╚Öi ├«ntuneric ├«n propriile lor vie╚Ťi. ├Änainte ca satele ╚Öi ora╚Öele s─â fie sc─âldate ├«n lumina electric─â, ├«ntunericul din ce ├«n ce mai mare era aproape tangibil pentru locuitori, iar ace╚Ötia nu puteau dec├ót s─â a╚Ötepte cu ner─âbdare noua lumin─â. 

Auzeau pove╚Öti despre na╚Öterea miraculoas─â care a avut loc ├«n acest ├«ntuneric ├«n trecutul ├«ndep─ârtat: Fiul lui Dumnezeu s-a n─âscut ├«ntr-un loc ascuns pentru a elibera omenirea din ├«ntuneric. 

Lumina care ├«n cur├ónd avea s─â devin─â din nou mai puternic─â era un semn 

al acestei na╚Öteri. Nu era doar o lumin─â exterioar─â, ci putea, de asemenea, s─â fi experimentat─â ca o lumin─â interioar─â care str─âpungea ├«ntunericul din 

via╚Ťa de zi cu zi. 

Cr─âciunul a fost ├«ntotdeauna interpretat ├«n mod spiritual ├«n mi╚Öc─ârile mistice cre╚Ötine. Nu este at├ót de important dac─â Fiul lui Dumnezeu a venit vreodat─â s─â se nasc─â pe P─âm├ónt sau nu; ceea ce conteaz─â este ca na╚Öterea sa, s─â aib─â loc ├«n noi. 

Odat─â cu apari╚Ťia mi╚Öc─ârii rozacruciene, ├«n secolul al XVII-lea, ╚Öi cu influen╚Ťa cresc├ónd─â a scrierilor lui Jacob Boehme, s-a discutat tot mai mult despre semnifica╚Ťia interioar─â a Cr─âciunului ╚Öi cel mai adesea ├«n afara zidurilor m├ón─âstirilor: Cr─âciunul nu este at├ót de mult o comemorare a unui eveniment 

istoric, ci mai degrab─â a unui miracol care poate s─â ni se ├«nt├ómple tuturor; este na╚Öterea acestui fiu ├«n noi. 

Tradi╚Ťia teosofic─â cre╚Ötin─â a lui Jacob Boehme relateaz─â c─â tr─âim ├«n total ├«ntuneric at├óta timp c├ót nu a avut loc o transformare sau o rena╚Ötere interioar─â. Ceea ce pentru ochii no╚Ötri obi╚Önui╚Ťi este lumin─â, pentru fiin╚Ťa interioar─â este ├«ntuneric profund. Aceast─â tradi╚Ťie subliniaz─â faptul c─â ar trebui s─â facem o distinc╚Ťie radical─â ├«ntre omul exterior ╚Öi cel interior. Noi suntem omul exterior, fiin╚Ťa exterioar─â, a╚Öa cum func╚Ťioneaz─â ├«n via╚Ťa noastr─â de zi cu zi. 

Aten╚Ťia noastr─â este ├«n mod constant atras─â de experien╚Ťele noastre senzoriale. Dar, mai presus de toate, noi suntem guverna╚Ťi de fluxul ne├«ncetat al g├óndurilor noastre, al sentimentelor, fanteziilor ╚Öi dorin╚Ťelor noastre. De╚Öi credem c─â noi ├«n╚Öine suntem sursa acestui flux continuu, suntem incapabili s─â ├«l oprim. 

├Än consecin╚Ť─â, suntem determina╚Ťi de acest flux, mai degrab─â dec├ót invers. Deoarece aceast─â stare este comparabil─â cu starea de visare, cele mai multe tradi╚Ťii subliniaz─â c─â nu suntem treji ├«n via╚Ťa de zi cu zi, ci mai degrab─â suntem ├«nc─â adormi╚Ťi. Singura diferen╚Ť─â ├«ntre somnul din timpul zilei ╚Öi somnul “normal” din timpul nop╚Ťii, este c─â ├«n timpul celui de zi r─âspundem la tot felul de stimuli senzoriali. ╚śi, la fel ca ├«n timpul somnului credem c─â suntem treji. Chiar ╚Öi ├«n a╚Öa-numita stare de veghe suntem tot ├«ntr-un fel de somn. 

Dar ce sau cine este atunci omul interior? Este sufletul care se poate na╚Öte ├«n noi. A╚Öa cum Iisus s-a n─âscut din Maria, tot a╚Öa se poate na╚Öte sufletul ├«n noi, oamenii externi. Din acest motiv, Angelus Silesius, un elev al teosofiei cre╚Ötine ╚Öi al tradi╚Ťiei rozacruciene, a scris: 

La ce folos cuvintele “Ave, Maria” ale lui Gabriel 

Dac─â ele nu m─â ├«nt├ópin─â ╚Öi pe mine? 

Putem – la fel ca Maria – s─â ├«nv─â╚Ť─âm s─â nu ne mai identific─âm cu fluxul ne├«ncetat de g├ónduri, sentimente ╚Öi dorin╚Ťe. Dar acest lucru implic─â faptul c─â noi, fiin╚Ťele exterioare, trebuie s─â ne trezim ╚Öi s─â fim dispuse s─â ascult─âm cuvintele pe care Gabriel ╚Öi al╚Ťi mesageri ni le adreseaz─â.

Tr─âind ├«n ├«ntunericul nostru, dar trezi╚Ťi de ace╚Öti mesageri, ├«nv─â╚Ť─âm s─â spunem, ├«n deplin─â predare de sine: ÔÇŁFac─â-se voia Ta!ÔÇŁ 

De aceea, Angelus Silesius a spus: 

Fii t─âcut, fii t─âcut dragule, 

Fii t─âcut ├«n totalitate. 

Apoi, dincolo de dorin╚Ťa ta cea mai ├«ndep─ârtat─â 

Dumnezeu ├«╚Ťi va ar─âta bun─âtatea. 

Pentru a primi acest mesaj, trebuie s─â se fac─â lini╚Öte ├«n─âuntrul nostru, astfel ├«nc├ót s─â putem deveni concentra╚Ťi. Aceasta ├«nseamn─â c─â nu mai trebuie s─â r─âspundem ├«n mod automat la tot ceea ce ni se spune, ci vom asculta cu adev─ârat ╚Öi – asemenea Mariei – vom p─âstra cuvintele ├«n inima noastr─â ca o s─âm├ón╚Ť─â care se va putea desface mai t├órziu. Aceast─â atitudine de via╚Ť─â atent─â este o condi╚Ťie necesar─â pentru ca omul interior ÔÇô Fiul lui Dumnezeu – s─â se nasc─â ├«n noi. O astfel de atitudine fa╚Ť─â de via╚Ť─â ├«nseamn─â s─â ├«nv─â╚Ť─âm s─â ascult─âm ╚Öi s─â observ─âm ├«ntr-o manier─â receptiv─â. 

De obicei, ├«ns─â, ne-am hot─âr├ót deja ├«nainte ca cealalt─â persoan─â s─â termine de vorbit ╚Öi nu ascult─âm cu adev─ârat ceea ce ne spune. Doar rareori l─âs─âm s─â fim surprin╚Öi de ceea ce ni se prezint─â ├«n lume. Pentru c─â am v─âzut totul de at├ót de multe ori; p├ón─â acum ╚Ötim cum arat─â lumea. Cu toate acestea, un mod de percep╚Ťie receptiv permite brusc s─â vedem lucrurile de zi cu zi ├«ntr-un mod nou ╚Öi revigorant. Acesta este ├«nceputul ├«ntoarcerii luminii! 

Atunci c├ónd a╚Ötept─âm, fiind lini╚Öti╚Ťi ╚Öi receptivi, atunci lumina poate p─âtrunde ├«n ├«ntunericul con╚Ötiin╚Ťei noastre treze; atunci a sosit momentul Cr─âciunului interior. Fiin╚Ťa uman─â exterioar─â tr─âie╚Öte ├«n principal din cap; de aici ╚Öi ne├«ncetatul flux de g├ónduri care ne distrage ├«n mod constant. Pe de alt─â parte ├«n schimb, ├«n tradi╚Ťia rozacrucian─â, inima ocup─â locul central, adesea simbolizat─â de un trandafir. Inima se va deschide, ├«n m─âsura ├«n care ├«nv─â╚Ť─âm s─â ne tr─âim via╚Ťa cu aten╚Ťie. 

Dup─â cum spunea Angelus Silesius: 

Inima ta prime╚Öte roua lui Dumnezeu ╚Öi tot ceea ce merge ├«mpreun─â cu El. 

Când se dilată spre El, devine precum un trandafir care se deschide.

Roua este un simbol alchimic. C├ónd roua coboar─â din cer pe omul exterior care ÔÇŁa muritÔÇŁ, atunci ├«nvierea va avea loc: sufletul – fiul lui Dumnezeu – se va ridica din ├«nveli╚Öul p─âm├óntesc al omului exterior. 

├Äntr-adev─âr, acest proces ├«nseamn─â c─â omul exterior trebuie ÔÇŁs─â moar─âÔÇŁ. Dac─â nu mai vorbim ╚Öi nu mai ac╚Ťion─âm din propria voin╚Ť─â ╚Öi dorin╚Ť─â, ci devenim ├«n schimb aten╚Ťi ╚Öi receptivi fa╚Ť─â de suflet, atunci omul exterior ├«ncepe de fapt ÔÇŁs─â moar─âÔÇŁ. F─âr─â acest proces de ÔÇŁmoarteÔÇŁ – f─âr─â ├«ntunericul care precede na╚Öterea luminii – na╚Öterea sufletului nu poate avea loc: 

Dac─â ar trebui s─â tr─âiasc─â ├«n tine, 

Dumnezeul ar trebuie El ├«nsu╚Öi mai ├«nt├ói s─â moar─â. 

Cum ai putea tu, f─âr─â moarte, s─â-I mo╚Ötene╚Öti propria via╚Ť─â? 

F─âr─â aceast─â na╚Ötere, via╚Ťa noastr─â ca fiin╚Ť─â uman─â exterioar─â este infertil─â. 

Omul exterior este compus din ╚Ť─âr├ón─â ╚Öi se va ├«ntoarce ├«n ╚Ť─âr├ón─â. Aceast─â 

╚Ť─âr├ón─â nu se refer─â doar la corpul fizic, ci la ├«ntreaga noastr─â personalitate, 

la toate cele cu care ne identific─âm de obicei. Ar trebui s─â ├«nv─â╚Ť─âm s─â renun╚Ť─âm la toate acestea, deoarece: 

Chiar dac─â Christos s-a n─âscut de o mie de ori ├«n Betleem, 

╚Öi nu ├«n tine, sufletul t─âu va fi p─âr─âsit. 

Sun─â serios, ╚Öi a╚Öa este. Dar ├«ntoarcerea anual─â a luminii pe care o s─ârb─âtorim de Cr─âciun, ne aminte╚Öte ├«nc─â o dat─â de lumina care se poate na╚Öte ├«n noi. ├Äntoarcerea anual─â – ╚Öi zilnic─â – a luminii exterioare ne hr─âne╚Öte speran╚Ťa ╚Öi ├«ncrederea ├«n faptul c─â miracolul na╚Öterii poate avea loc ╚Öi ├«n noi. 

Bilthoven, octombrie 2015