FIIND PLINI DE SPIRITUL SFÂNT

„Împărăția Cerurilor este în tine. Dar vine vremea când ceea ce este înăuntru se va manifesta în afară, pentru binele lumii. Într-adevăr, ordinea este bună și necesară, dar înainte de toate este iubirea. Iubiți-vă unii pe alții și toate creaturile lui Dumnezeu și prin aceasta vor cunoaște toți oamenii că sunteți discipolii mei‟.

Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 91, 3-4
În cele șapte reflecții anterioare ale acestui modul „Rusaliile spirituale‟ am discutat în profunzime multe aspecte ale influenței Spiritului Sfânt asupra celor care urmează calea gnostică. Este clar că o astfel de cale poate fi urmată doar pe baza intuiției și a aspirației profunde. Acum putem aprofunda semnificația gnostică a povestirii Rusaliilor, așa cum a devenit cunoscută din capitolul 2 al cărții Faptele Apostolilor, care este descrisă într-un mod ușor diferit în capitolul 182 din Evanghelia Vărsătorului și în capitolul 96 din Evanghelia celor Doisprezece Apostoli.

Dacă o ființă umană asimilează forțele de lumină gnostică și le permite să devină active în ea, va descoperi că acestea aduc o ordine complet nouă. După un anumit timp, această nouă ordine va începe să se reflecte în exterior, atât la nivel individual, cât și în grupuri. Copacul se recunoaște întotdeauna după fructele sale. Este practic imposibil ca un singur individ să își îndeplinească misiunea interioară de a deveni o punte între Creator și creație. Chiar dacă cineva dorește cu ardoare acest lucru și este plin de bune intenții, este foarte dificil să atragă energiile superioare sau forțele de lumină necesare în mod independent, ca individ.
În plus, de fiecare dată, puterea de aspirație a lumii materiale și, mai ales în zilele noastre, a lumii virtuale, îneacă orice conștientizare a omului interior. Mai ales la începutul drumului este extrem de dificil să rămâi concentrat asupra tuturor schimbărilor care vor avea loc. Acesta este motivul pentru care au fost fondate școlile de mistere.

Mesagerii de lumină sunt vestitorii din lumea divină care se încarnează pe Pământ. Ei au acceptat misiunea de la frăția universală de a ajuta omenirea pe drumul ei de la întuneric la lumină. Ei reunesc oamenii cu mentalități asemănătoare pentru a urma calea spirituală gnostică cu forțele lor combinate. Ei dezvoltă învățături și practici care se potrivesc culturii și circumstanțelor de viață în care lucrează. Prin sacrificiul și efortul fondatorilor școlilor de mistere, „elevii lor în mistere‟ se pot dezvolta pe ei înșiși. În timp ce își parcurg calea individuală de renaștere a sufletului, acești elevi pot elibera forțe de lumină și pot contribui din ce în ce mai puternic la grupul de care aparțin. În acest fel, timp după timp și veac după veac, Spiritul Sfânt se poate revărsa într-o comunitate gnostică pregătită, purificându-i și transformându-i astfel pe toți participanții din grup. În plus, această revărsare contribuie la dezvoltarea conștiinței întregii omeniri.

Ținând cont de toate acestea, ne apropiem acum de misterele Rusaliilor.
Forța atmosferică a lui Christos este disponibilă pentru fiecare ființă umană, pretutindeni și în orice moment. Putem numi această forță o formă extrem de slăbită a Spiritului Sfânt. La început este un câmp de atingere și de chemare blândă care trezește dorința de viață superioară. Totuși, acest câmp nu lucrează încă într-un mod purificator și transformator. Adevărata sfințire sau vindecare nu poate avea loc decât într-un câmp în care Spiritul Sfânt este puternic eficient. Iar acest lucru este posibil doar atunci când puterea de chemare este recunoscută și acceptată.

Spiritul Sfânt nu vine peste un individ sau un grup din întâmplare. El trebuie să fie primit și revigorat în mod conștient. De aceea, în relatarea Rusaliilor din ultimul capitol al Evangheliei celor Doisprezece Apostoli se relatează că aproximativ o sută douăzeci de ucenici s-au dedicat împreună rugăciunii și implorării. Rugăciunea în sens gnostic nu înseamnă a cere beneficii personale sau mântuire individuală, ci mai degrabă o intensă orientare interioară spre verticală. Adevărata rugăciune este o rugă umilă, cerând să ni se permită să primim forța de lumină gnostică în propriul nostru sistem – respirația sfântă. Această forță va fi apoi convertită gnostic, astfel încât să devină divină și umană în același timp. Cu această calitate, ea poate fi insuflată în dimensiunea orizontală în beneficiul sufletelor în căutare. Atunci, ființa umană care se roagă în sens gnostic va fi în slujba a tot și a toți.

După înălțare, ucenicii s-au transformat în apostoli. Unul dintre ei, Petru, este pus în fruntea noii comunități înființate. Această parte a relatării de la Rusalii nu descrie o biserică obișnuită, ci biserica universală invizibilă, clădirea indestructibilă a luminii. Petru, un simbol pentru voință, este noul mare preot. El a luat locul vechiului mare preot, voința omului exterior, care este orientată spre pământ. Petru îi prezidează pe ceilalți apostoli și distribuie sarcinile. Ucenicii și apostolii simbolizează cele douăsprezece perechi de nervi cranieni care controlează întregul corp uman. Apostolii aflați pe calea spirituală sunt ghidați în permanență de Iisus și în acest fel sunt pregătiți pentru noua lor sarcină. Înainte de înălțare, ei au fost ghidați de Iisus, puterea de lumină interioară. Dar după înălțare, ei au devenit purtătorii unei forțe și mai înalte: puterea de foc a Spiritului.

Începe lucrarea de slujire a apostolilor. În Evanghelia celor Doisprezece Apostoli se disting patru funcții, fiecare dintre ele fiind necesară pentru calea spirituală, atât unei ființe umane, cât și unui grup: apostoli, profeți, evangheliști și pastori. Acestea corespund, respectiv, celor patru elemente: foc, aer, apă și pământ. Aceste roluri pot fi toate prezente simultan într-o singură persoană.
Apostolilor li s-au dat toiaguri pentru a le călăuzi pașii pe căile adevărului și cununi de slavă; Profeților li s-au dat lămpi aprinse pentru a arăta lumina pe cale și cădelnițe cu foc; Evangheliștilor, cartea legii sfinte pentru a reaminti poporului primele principii; iar Pastorilor li s-au dat potirul și platoul pentru a adăpa și a hrăni turma. Dar nimănui nu i s-a dat ceva care să nu fi fost dat tuturor, pentru că toți erau o singură preoție sub Christos, ca Stăpân și Mare Preot al lor în Templul lui Dumnezeu.
Evanghelia celor Doisprezece Apostoli 96: 6-7