Pa╚Ötele ar trebui s─ârb─âtorit, de fapt, ├«n jurul echinoc╚Ťiului de prim─âvar─â. ├Äntre 21 ╚Öi 23 martie, lumina zilei este exact ├«n echilibru cu ├«ntunericul nop╚Ťii. Dar pentru c─â stabilirea zilei exacte a acestei s─ârb─âtori se bazeaz─â pe calendarul lunar al tradi╚Ťiei iudaice precre╚Ötine – a 4 a duminic─â ├«n sau dup─â echinoc╚Ťiul ├«n care este lun─â plin─â – Pa╚Ötele este adesea s─ârb─âtorit la multe zile dup─â echinoc╚Ťiu. Cu toate acestea, semnifica╚Ťia sa spiritual─â este str├óns legat─â de simbolismul acestui echilibru ├«ntre zi ╚Öi noapte. Noaptea simbolizeaz─â via╚Ťa noastr─â de zi cu zi: at├óta timp c├ót lumina sufletului nostru nu a r─âs─ârit ├«nc─â ├«n noi, tr─âim ca fiin╚Ť─â uman─â concentrat─â ├«n exterior – personalitatea – ├«ntr- un ├«ntuneric profund, spiritual.

Din nefericire, majoritatea oamenilor nu observ─â acest ├«ntuneric; ei cred c─â lumina natural─â a min╚Ťii umane a risipit deja tot ├«ntunericul. Lumina subtil─â care str─âluce╚Öte prin lumea sufletului nu poate, prin urmare, s─â p─âtrund─â ├«n personalitate.

Ceea ce este lumin─â pentru personalitate este ├«ntuneric pentru suflet ╚Öi ceea ce este lumin─â pentru suflet r─âm├óne ├«ntuneric pentru personalitate. Datorit─â faptului c─â ├«n timpul echinoc╚Ťiului de prim─âvar─â ╚Öi de toamn─â, lumina ╚Öi ├«ntunericul sunt ├«n echilibru unul cu cel─âlalt, din punct de vedere simbolic cerul ╚Öi p─âm├óntul – lumea sufletului ╚Öi lumea personalit─â╚Ťii – se ating cu aceast─â ocazie. Poarta care leag─â cele dou─â lumi este deschis─â larg ├«n aceast─â perioad─â de echilibru. Din punctul de vedere al personalit─â╚Ťii, atunci este posibil s─â intre ├«n ├Ämp─âr─â╚Ťia Cerurilor, cu condi╚Ťia s─â fie dispus─â s─â lase ├«n urm─â toate lucrurile p─âm├ónte╚Öti.

Personalitatea trebuie s─â se diminueze treptat; ea trebuie s─â se reduc─â, astfel ├«nc├ót sufletul s─â poat─â deveni centrul vie╚Ťii ├«n locul tuturor aspectelor egoiste care ne determin─â de obicei via╚Ťa. Acest lucru necesit─â o r─âsturnare fundamental─â de la un om egocentric la o fiin╚Ť─â uman─â care permite sufletului s─âu s─â ├«l ghideze prin ├«ntuneric spre Lumin─â. Acesta este unul dintre sensurile misterului Pa╚Ötelui.

├Än tradi╚Ťia iudaic─â, Pa╚Ötele este asociat cu exodul din Egipt, unde poporul ales tr─âie╚Öte ├«n sclavie. Simbolic vorbind, to╚Ťi cei ├«n care exist─â ceva din lumina sufletului apar╚Ťin acestui popor ales. Egiptul reprezint─â lumea ├«ntunericului ├«n care omul exterior este ├«nrobit de toate pl─âcerile p─âm├ónte╚Öti, astfel ├«nc├ót sufletul nu se poate dezvolta. Numai un zeu poate aduce aici m├óntuirea. Datorit─â influen╚Ťei ├«ngerilor ╚Öi a profe╚Ťilor, mul╚Ťi oameni se trezesc din somnul lor profund ╚Öi ├«ncep s─â realizeze c├ót de ad├ónc este ├«ntunericul ├«n care se afl─â. ├Än cele din urm─â, ei sunt dispu╚Öi s─â urmeze vocea interioar─â a sufletului lor care t├ónje╚Öte dup─â eliberarea din sclavie. ╚śi, ├«n cele din urm─â, se produce o separare ├«ntre cei care r─âm├ón ├«n Egipt ╚Öi cei care sunt dispu╚Öi s─â mearg─â pe calea dificil─â ╚Öi periculoas─â a mor╚Ťii (de╚Öertul) ╚Öi a ├«nvierii (╚Ťara promis─â). Asist─âm din nou la o inversare ├«ntre o via╚Ť─â ├«n care personalitatea este central─â ╚Öi o via╚Ť─â dedicat─â na╚Öterii ╚Öi dezvolt─ârii sufletului.

Mai mult, aceast─â poveste arat─â o a doua semnifica╚Ťie important─â a misterului Pa╚Ötelui: nu putem fi r─âscump─âra╚Ťi din acest ├«ntuneric prin propriile noastre for╚Ťe, pe baza tr─âs─âturilor personalit─â╚Ťii noastre. Avem nevoie de ajutor din partea lumii sufletului. Dar acest ajutor ne poate salva doar dac─â suntem dispu╚Öi s─â murim ├«n ceea ce prive╚Öte lumea Egiptului, adic─â dac─â ne permitem nou─â ├«n╚Öine s─â nu mai fim condu╚Öi de g├óndurile, sentimentele ╚Öi dorin╚Ťele noastre zilnice. Da, acest lucru ├«nseamn─â c─â trebuie s─â fim preg─âti╚Ťi s─â trecem printr-un proces de ÔÇ×moarte zilnic─âÔÇč, deoarece numai acest proces permite luminii lumii sufletului s─â p─âtrund─â mai mult ╚Öi s─â ne impregneze cu lumin─â ╚Öi spirit. Cu alte cuvinte, trebuie s─â fim dispu╚Öi s─â ne sacrific─âm de dragul vie╚Ťii sufletului.

Faptul că aceasta este o sarcină aproape imposibilă, devine evident din teama de moarte care îl cuprinde pe Iisus în Grădina Ghetsimani:

Zic├ónd: Tat─â, dac─â voie╚Öti, dep─ârteaz─â de la Mine paharul acesta; dar nu voia Mea, ci a Ta s─â se fac─â. ╚śi i s-a ar─âtat un ├«nger din cer, ├«nt─ârindu-l. ╚śi, fiind ├«n agonie, se ruga cu mai mult─â st─âruin╚Ť─â; ╚Öi sudoarea lui era ca ni╚Öte pic─âturi mari de s├ónge c─âz├ónd pe p─âm├óntÔÇč

Luca 22: 42-44

Aceste cuvinte arat─â ├«n mod clar c─â Iisus nu este capabil s─â realizeze aceast─â cale a ÔÇ×mor╚Ťii zilniceÔÇč doar prin propriile for╚Ťe ╚Öi c─â prime╚Öte ╚Öi un ajutor ceresc care ├«i d─â puterea de a face cel mai mare sacrificiu dintre toate: jertfa de sine. Potrivit tradi╚Ťiei cre╚Ötin-teosofice, care se exprim─â, printre altele, prin operele lui Jacob Boehme ╚Öi ale rozacrucienilor, acest sacrificiu al Fiului a f─âcut posibil ca poarta dintre aceast─â lume a ├«ntunericului ╚Öi lumea sufletului s─â ne fie deschis─â ├«n mod existen╚Ťial ╚Öi permanent, cu condi╚Ťia ca noi s─â fim preg─âti╚Ťi s─â parcurgem acest drum. Misterul Pa╚Ötelui nu este legat de un moment specific al anului; ÔÇ×trecerea grani╚ŤeiÔÇč este un eveniment care are loc ├«n eternul acum.

Cu toate acestea, este esen╚Ťial ca omului exterior s─â i se reaminteasc─â aceast─â posibilitate prin intermediul s─ârb─âtorii Pa╚Ötelui care se repet─â anual. ├Än timpul ÔÇ×nop╚Ťii ├«ntunecate a sufletuluiÔÇč, un ├«nger ├«i apare lui Iisus pentru a-i conferi puterea interioar─â de a ├«ndura aceast─â ├«ncercare. Un ├«nger este o teofanie, adic─â o manifestare special─â a divinit─â╚Ťii care se manifest─â ├«n oglinda inimii noastre. Modul ╚Öi forma ├«n care aceast─â putere divin─â se poate desf─â╚Öura ├«n fa╚Ťa noastr─â depinde de diver╚Öi factori. ├Än primul r├ónd, factorul decisiv este m─âsura ├«n care inimile noastre sunt sensibile la influen╚Ťele din lumea sufletului. Pe parcursul vie╚Ťii noastre, inima noastr─â a dezvoltat o anumit─â calitate, fie c─â suntem sau nu con╚Ötien╚Ťi. Dac─â inima noastr─â este de obicei hr─ânit─â de ceea ce este bun, frumos ╚Öi adev─ârat, divinul ne poate ap─ârea sub una dintre multele forme de ├«nger. ├Än schimb, dac─â calitatea inimii noastre este determinat─â ├«n primul r├ónd de calit─â╚Ťi negative, ni se vor manifesta forme riguroase sau chiar demonice.

├Än al doilea r├ónd, cultura ├«n care am crescut determin─â, de asemenea, forma ├«n care poate ap─ârea divinul. Un catolic convins o va vedea mai degrab─â ap─âr├ónd pe Fecioara Maria, iar budistul o va vedea pe Kwan Yin, de╚Öi ambele sunt expresii ale mai mult sau mai pu╚Ťin acelora╚Öi calit─â╚Ťi divine. Femeile mistice ├«l vedeau adesea ├«n viziunile lor pe Iisus ca iubitul lor, ├«n timp ce la mul╚Ťi dintre elevii lui Boehme era de obicei Sophia cea care le venea ├«n ├«nt├ómpinare.

Rela╚Ťia fiec─âruia cu divinul este unic─â ╚Öi, prin urmare, divinul va ap─ârea fiec─âruia dintre noi ├«ntr-un mod unic pentru a ne ghida pe calea noastr─â interioar─â. Acest lucru este subliniat ├«n aproape toate tradi╚Ťiile ezoterice ╚Öi, de asemenea, ├«n cre╚Ötinismul timpuriu g─âsim numeroase m─ârturii. ├Än Faptele lui Petru, o scriere ÔÇ×apocrif─âÔÇč – adic─â ezoteric─â – de la ├«nceputul erei noastre, sunt scrise urm─âtoarele:

╚śi iat─â c─â ni╚Öte v─âduve, dintre cele b─âtr├óne, necunoscute lui Petru, care ╚Öedeau acolo, fiind oarbe ╚Öi necredincioase, au strigat, zic├ónd lui Petru: Noi ╚Öedem ├«mpreun─â aici, Petru, n─âd─âjduind ╚Öi crez├ónd ├«n Iisus Christos; de aceea, precum ai f─âcut pe unul dintre noi s─â vad─â, te rug─âm, st─âp├óne Petru, s─â ne d─âruie╚Öti ╚Öi nou─â mila ╚Öi ├«ndurarea lui. Dar Petru le-a zis: ÔÇ×Dac─â exist─â ├«n voi credin╚Ťa care este ├«n Christos, atunci percepe╚Ťi ├«n mintea voastr─â ceea ce nu vede╚Ťi cu ochii vo╚Ötri ╚Öi, chiar dac─â urechile voastre sunt ├«nchise, totu╚Öi s─â se deschid─â ├«n mintea voastr─â, ├«nl─âuntrul vostru. Ace╚Öti ochi vor fi iar─â╚Öi ├«nchi╚Öi ╚Öi nu vor vedea dec├ót oameni ╚Öi boi ╚Öi fiare mute ╚Öi pietre ╚Öi be╚Ťe; c─âci nu orice ochi ├«l vede pe Iisus Christos. Totu╚Öi acum, Doamne, fie ca numele T─âu dulce ╚Öi sf├ónt s─â ajute aceste persoane; atinge-le ochii, c─âci Tu po╚Ťi – ca ace╚Ötia s─â vad─â cu ochii lor.

╚śi dup─â ce to╚Ťi s-au rugat, sala ├«n care se aflau ei a str─âlucit ca atunci c├ónd se lumineaz─â, chiar cu o lumin─â ca cea care vine pe nori, dar nu o lumin─â ca cea din timpul zilei, ci de nedescris, invizibil─â, a╚Öa cum nimeni nu poate descrie, ├«nc├ót noi am r─âmas ├«nm─ârmuri╚Ťi de nedumerire, chem├ónd pe Domnul ╚Öi zic├ónd: Ai mil─â, Doamne, de noi, robii T─âi; ceea ce suntem ├«n stare s─â suport─âm, aceea, Doamne, d─â-ne-o nou─â, c─âci aceasta nu putem nici s─â o vedem, nici s─â o suport─âm. ╚śi pe c├ónd z─âceam noi acolo, s-au ridicat numai v─âduvele acelea care erau oarbe; ╚Öi lumina cea str─âlucitoare care ni s-a ar─âtat nou─â a intrat ├«n ochii lor ╚Öi le-a f─âcut s─â vad─â. C─âtre care Petru a zis: Spune╚Ťine ce a╚Ťi v─âzut. Iar ele au r─âspuns: Am v─âzut un b─âtr├ón de o ├«nf─â╚Ťi╚Öare a╚Öa de frumoas─â, ├«nc├ót nu putem s─â ╚Ťi-o spunem; dar al╚Ťii au zis: Ce s-a ├«nt├ómplat? Am v─âzut un t├ón─âr; ╚Öi al╚Ťii: Am v─âzut un b─âiat care ne atingea cu delicate╚Ťe ochii ╚Öi astfel ni s-au deschis ochii.

Faptele lui Petru, 20-21

Faptele lui Ioan, de asemenea apocrife, ne spun:

C─âci dup─â ce a ales pe Petru ╚Öi pe Andrei, care erau fra╚Ťi, a venit la mine ╚Öi la Iacov, fratele meu, zic├ónd: Am nevoie de voi, veni╚Ťi la Mine. Iar fratele meu, auzind aceasta, a zis: Ioan, ce ar avea acest copil care este pe malul m─ârii ╚Öi ne-a chemat? Iar eu am zis: Ce copil? Iar el a zis iar─â╚Öi c─âtre mine: cel care ne cheam─â pe noi. Iar eu i-am r─âspuns: Din pricina vegherii ├«ndelungate pe care am ╚Ťinut-o pe mare, nu vezi bine, frate Iacov; oare tu nu vezi pe omul care st─â acolo, frumos ╚Öi cu o ├«nf─â╚Ťi╚Öare vesel─â? Dar el mi-a zis: Pe el nu-l v─âd, frate; dar s─â mergem mai departe ╚Öi vom vedea ce ar vrea el.

Faptele lui Ioan 88

╚śi c├ónd a fost r─âstignit ├«n ziua de vineri, la ceasul al ╚Öaselea din zi, s-a f─âcut ├«ntuneric pe tot p─âm├óntul. Iar Domnul meu, st├ónd ├«n mijlocul pe╚Öterii ╚Öi lumin├ónd-o, a zis: Ioan, mul╚Ťimii de jos, din Ierusalim, i se d─â s─â M─â r─âstigneasc─â ╚Öi M─â str─âpunge cu l─ânci ╚Öi cu trestii, ╚Öi Mi se d─â s─â beau fiere ╚Öi o╚Ťet. Dar ╚Ťie ├«╚Ťi vorbesc ╚Öi ceea ce spun eu, tu auzi. Eu ╚Ťi-am pus ├«n minte s─â te urci pe muntele acesta, ca s─â auzi cele ce se cuvine ca un ucenic s─â ├«nve╚Ťe de la ├«nv─â╚Ť─âtorul s─âu ╚Öi un om de la Dumnezeul s─âu. ╚śi dup─â ce a vorbit astfel, mi-a ar─âtat o cruce de lumin─â ╚Öi ├«n jurul crucii o mul╚Ťime mare, care nu avea o singur─â form─â; ╚Öi ├«n ea era o singur─â form─â ╚Öi o singur─â asem─ânare.

Iar pe Domnul ├«nsu╚Öi l-am v─âzut deasupra crucii, neav├ónd nicio form─â, ci numai un glas; ╚Öi un glas nu ca cel cunoscut de noi, ci unul dulce ╚Öi bun ╚Öi cu adev─ârat de la Dumnezeu, zic├óndu-mi: Ioan, este nevoie ca cineva s─â aud─â aceste lucruri de la Mine, c─âci am nevoie de cineva care s─â aud─â. Aceast─â cruce de lumin─â este numit─â de mine, pentru voi, uneori cuv├ónt, uneori minte, uneori Iisus, uneori Christos, uneori u╚Ö─â, uneori cale, uneori p├óine, uneori s─âm├ón╚Ť─â, uneori ├«nviere, uneori Fiu, uneori Tat─â, uneori Spirit, uneori via╚Ť─â, uneori adev─âr, uneori credin╚Ť─â, uneori har.

╚śi prin aceste nume Crucea este numit─â fa╚Ť─â de oameni; dar ceea ce este ├«n adev─âr, a╚Öa cum este conceput─â ├«n sine ╚Öi cum vi se vorbe╚Öte, este marca tuturor lucrurilor, ╚Öi armonia ├«n╚Ťelepciunii, ╚Öi ├«ntr-adev─âr ├«n╚Ťelepciunea ├«n armonie. Ele sunt de dreapta ╚Öi de st├ónga, puteri, de asemenea, puteri, autorit─â╚Ťi, st─âp├óniri ╚Öi demoni, lucr─âri, amenin╚Ť─âri, m├ónii, diavoli, Satana ╚Öi r─âd─âcina inferioar─â de unde a provenit natura lucrurilor care se nasc.

Crucea aceasta, a╚Öadar, este cea care a unit toate lucrurile ├«n ea ├«ns─â╚Öi prin cuv├ónt ╚Öi a desp─âr╚Ťit lucrurile de la na╚Ötere ╚Öi cele de sub ea, iar apoi, fiind una, a ╚Öi izvor├ót ├«n toate lucrurile. Dar nu aceasta este crucea de lemn pe care o vei vedea c├ónd te vei cobor├« de aici, ╚Öi nici eu nu sunt cel ce este pe cruce, pe care acum nu-l vezi, ci doar ├«i auzi glasul.

Faptele lui Ioan, 97-99

Aceast─â Cruce a Luminii este poarta de trecere ├«ntre ├«ntuneric ╚Öi lumin─â, ├«ntre aceast─â lume ╚Öi lumea sufletului. De ├«ndat─â ce personalitatea perisabil─â este dispus─â s─â fie pus─â pe aceast─â cruce, sufletul nemuritor din noi va ├«nvia ├«n lumina t─âr├ómului ceresc. Starea inimii noastre determin─â modul ├«n care purtarea crucii ni se va face cunoscut─â ╚Öi ├«n care ├«ngerul care ne va c─âl─âuzi pe calea ÔÇ×mor╚Ťii zilniceÔÇč ╚Öi a ├«nvierii poate prinde contur ├«n fa╚Ťa ochiului nostru interior.

De fiecare dat─â, s─ârb─âtoarea Pa╚Ötelui ne confrunt─â cu necesitatea purific─ârii inimii noastre. Numai purificarea permite inimii s─â devin─â locul ├«n care poate avea loc r─âstignirea personalit─â╚Ťii ╚Öi ├«nvierea sufletului.

Iar ei, care ne-au precedat pe acest drum, ne a╚Öteapt─â ╚Öi stau acolo pentru a ne ├«nso╚Ťi ├«n drumul nostru prin acest mister al Pa╚Ötelui. Fiecare dintre noi are o astfel de for╚Ť─â c─âl─âuzitoare care ne face semn s─â ne ├«ndrept─âm spre Pa╚Ötele spiritual.

Dani├źl van Egmond