Capitolele 58 și 59 din Evanghelia Vărsătorului: Postulatele fundamentale ale celor șapte înțelepți 

Acum, când înțelepții s-au odihnit, au deschis Cartea Vieții și au citit. Au citit povestea vieții omului; a tuturor luptelor, pierderilor, câștigurilor sale; și, în lumina evenimentelor și nevoilor trecute, au văzut ce ar fi mai bine pentru el în anii următori. Ei știau ce fel de legi și precepte se potrivesc cel mai bine pentru starea lui; ei au văzut cel mai înalt ideal dumnezeiesc pe care rasa îl putea înțelege. 

Pe cele șapte postulate pe care acești înțelepți urmau să le formuleze, trebuie să se sprijine marea filozofie de viață și de cult a epocii viitoare. Meng-ste era cel mai bătrân înțelept; el a ocupat scaunul de șef și a spus: “Omul nu este suficient de avansat pentru a trăi prin credință; el nu poate înțelege lucrurile pe care ochii lui nu le văd. 

El este încă un copil și, pe parcursul întregii epoci viitoare, trebuie să fie învățat prin imagini, simboluri, ritualuri și forme. Dumnezeul său trebuie să fie un Dumnezeu uman; el nu poate vedea un Dumnezeu prin credință. Și atunci el nu se poate conduce singur; regele trebuie să conducă; omul trebuie să slujească. 

Epoca care va urma însă, va fi epoca omului, epoca credinței. În acea epocă binecuvântată, rasa umană va vedea fără ajutorul ochilor carnali; va auzi sunetul fără sunet; va cunoaște pe Dumnezeul-Spirit. 

Epoca în care intrăm este epoca Pregătirii, iar toate școlile, guvernele și riturile de închinare trebuie concepute într-un mod simplu, pe care oamenii să le poată înțelege. Iar omul nu poate crea; el construiește după modelele pe care le vede; astfel că în acest consiliu trebuie să creionăm un model pentru epoca viitoare. 

Și trebuie să formulăm Gnoza Imperiului Sufletului, care se bazează pe șapte postulate. Fiecare înțelept va formula pe rând câte un postulat; și acestea vor sta la baza crezurilor oamenilor până la venirea epocii perfecte. 

Atunci Meng-ste a scris primul postulat: Toate lucrurile sunt gândire; toată viața este activitate a gândirii. Numeroasele ființe nu sunt decât faze ale unui singur mare gând manifestat. Iată, Dumnezeu este Gândire, iar Gândirea este Dumnezeu. 

Apoi Vidyapati a scris cel de-al doilea postulat: Gândirea eternă este una; în esență, ea este două – Inteligența și Forța; și când ele respiră se naște un copil; acest copil este Iubirea. Și astfel se evidențiază Dumnezeul Trinitate, pe care oamenii îl numesc Tată-Mamă-Fiu. Acest Dumnezeu Trinitate este unul; dar, ca și cel al luminii, în esență este șapte. Și atunci când Dumnezeul Trinitate respiră, iată că șapte Spirite stau în fața lui; acestea sunt atributele creatoare. Oamenii îi numesc zei mai mici, și după chipul lor l-au făcut pe om. 

Iar Kaspar l-a scris pe al treilea: Omul a fost un gând al lui Dumnezeu, format după chipul Septuplu, îmbrăcat în substanțele sufletului. Și dorințele sale erau puternice; el a căutat să se manifeste pe fiecare plan al vieții, iar pentru el însuși și-a făcut un corp din eterul formelor pământești și astfel a coborât în planul Pământului. În această coborâre, și-a pierdut dreptul său din naștere; și-a pierdut armonia cu Dumnezeu și a făcut discordante toate notele vieții. Dizarmonia și răul sunt același lucru; astfel că răul este opera omului. 

Ashbina a scris al patrulea postulat: Semințele nu germinează în lumină; ele nu cresc decât atunci când găsesc pământul și se ascund de lumină. Omul a fost evoluat ca sămânță a vieții veșnice; dar în eterul Dumnezeului Trinitate lumina era mult prea mare pentru ca semințele să crească; și astfel, omul a căutat solul vieții carnale, iar în întunericul pământului a găsit un loc unde putea germina și crește. 

Sămânța a prins rădăcini și a crescut bine. Arborele vieții umane se ridică din solul pământesc și, conform legii naturale, se înalță până la forma perfectă. Nu există acte supranaturale ale lui Dumnezeu pentru a-l ridica pe om de la viața carnală la binecuvântarea Spiritului; el crește așa cum crește planta și, la timpul potrivit, este desăvârșit. Calitatea sufletului care face posibilă ridicarea omului la viața Spiritului este puritatea. 

Apollo a scris al cincilea postulat: Sufletul este atras spre lumina desăvârșită de patru armăsari albi, iar aceștia sunt Voința, Credința, Ajutorul și Iubirea. Ceea ce cineva vrea să facă, are puterea de a face. Cunoașterea acestei puteri este credința; și când credința se mișcă, sufletul își începe zborul. 

O credință egoistă nu duce la lumină. Nu există niciun pelerin singuratic pe drumul spre lumină. Oamenii nu ajung pe culmi decât ajutându-i pe alții să ajungă pe culmi. Armăsarul care conduce drumul spre viața spirituală este Iubirea; este Iubirea pură și dezinteresată. 

Matheno a scris al șaselea postulat: Iubirea universală despre care vorbește Apollo este copilul Înțelepciunii și al Voinței divine, iar Dumnezeu a trimis-o pe Pământ în carne și oase pentru ca omul să o cunoască. Iubirea universală despre care vorbesc înțelepții, este Christos. Cel mai mare mister al tuturor timpurilor constă în modul în care Christos trăiește în inimă. 

Christos nu poate trăi în anturajul umed al lucrurilor carnale. Trebuie purtate cele șapte bătălii, trebuie câștigate cele șapte victorii înainte ca lucrurile carnale, precum frica și eul, emoțiile și dorințele, să fie înlăturate. Când acestea sunt împlinite, Christos va lua în stăpânire sufletul; lucrarea este făcută, iar omul și Dumnezeu sunt una. 

Și Filon a scris al șaptelea postulat: Un om desăvârșit! Pentru a aduce înaintea Dumnezeului Trinitate o ființă ca aceasta, a fost făcută natura. Această desăvârșire este cea mai înaltă revelație a misterului vieții. Când toate esențele lucrurilor trupești vor fi fost transmutate în suflet și toate esențele sufletului se vor fi întors în Suflul Sfânt, iar omul va fi făcut un Dumnezeu desăvârșit, drama Creației se va încheia. Și aceasta este tot. 

Și toți înțelepții au spus: Amin. Atunci Meng-ste a spus: “Ce Sfânt ne-a trimis un om luminat de eforturile unor ani nenumărați, pentru a conduce gândurile oamenilor? Pe acest om, aprobat de toate mințile învățate ale cerului și ale Pământului, pe acest om din Galileea, pe acest Iisus, căpetenia tuturor înțelepților lumii, îl recunoaștem cu bucurie. 

În semn de recunoaștere a acestei înțelepciuni pe care o aduce oamenilor, îl încoronăm cu cununa Lotusului. Îl trimitem înainte cu toată binecuvântarea celor șapte înțelepți ai lumii. Atunci toți înțelepții și-au pus mâinile pe capul lui Iisus și au spus la unison: Lăudat să fie Dumnezeu! Căci înțelepciunea, 

onoarea, gloria, puterea, bogăția, binecuvântarea, tăria, sunt ale tale, o, Christos, pentru totdeauna. Și orice făptură vie a zis: Amin. Și apoi înțelepții au stat în tăcere șapte zile.