Oamenii care urmează calea spirituală vor recunoaște puritatea înaltă a orientărilor și se vor îndrepta în mod spontan spre ele, deoarece ele reflectă viața înaltă a sufletului.
Despărțirea de învățători
Există câteva momente speciale în viața fiecărei ființe umane, când o anumită dezvoltare a fost finalizată și începe o nouă dezvoltare. Evident, nașterea și moartea sunt cele mai radicale exemple. Alte repere includ prima zi de școală, absolvirea școlii, obținerea primului loc de muncă, începerea vieții pe cont propriu, căsătoria, copiii, divorțul și pensionarea.
În toate aceste etape se trăiește viața, se învață lecții și se dezvoltă anumite calități.
Uneori se poate spune despre o persoană că tinerețea a fost ca o floare și bătrânețea ca un buchet. Ar putea fi un buchet proaspăt și radiant, dar ar putea fi și unul ofilit. Dar aceasta este doar partea exterioară, care este întotdeauna supusă degradării. Interiorul omului, esența sa, este eternă, nepieritoare și caută mereu oportunități de a se manifesta într-un mod mai măreț și mai puternic, în armonie cu planul divin al creației.
Purificarea
În viața noastră, lucrurile se întâmplă adesea cu totul altfel decât ne-am imaginat sau ne-am dorit. Uneori, atunci când priviți în urmă la viața voastră, puteți descoperi că toate experiențele de viață, indiferent cât de radicale au fost, au contribuit la o anumită purificare. Iar alteori simțiți că anumite lucruri trebuiau să se întâmple pur și simplu pentru a vă împinge într-o anumită direcție sau pentru a vă proteja.
Când privești în urmă la experiențele tale, cele mai multe dintre ele s-au dovedit a fi fost purificări și binecuvântări în beneficiul unui scop măreț. Totul în viață are un scop spiritual care, de obicei, nu poate fi stabilit decât retrospectiv: purificarea! Apoi, a avut loc un mister deosebit, care înainte nu putea fi pătruns: viața însăși, cu toate aspectele sale care ni se par a se petrece fără rost, l-a inițiat pe omul inferior în adevăruri mai înalte.
Astfel de adevăruri superioare nu pot fi găsite în cărți și temple; ele nu pot fi transmise de maeștri sau guru. Nu, ele trebuie să fie găsite de noi înșine în acel loc unde inițial nici nu căutăm și nici nu ne așteptăm să le găsim: în noi înșine. Sinele nostru (cu “S” literă mare) așteaptă să fie descoperit de noi înșine (cu “s” literă mică).
Linii directoare
În toate timpurile au existat școli de mistere pentru a-i ajuta pe oameni pe drumul lor dublu, școli în care erau instruite atât personalitatea, cât și sufletul. Liniile directoare pure pe care oamenii muritori le pot urma au fost date cu dragoste personalității, cum ar fi recomandările lui Buddha pe care Elihu le menționează în Evanghelia Vărsătorului:
Dacă oamenii te urăsc, tu nu te gândi la aceasta; și poți transforma ura oamenilor în iubire, îndurare și bunăvoință, căci îndurarea este la fel de mare ca toate cerurile.
Și există destulă bunătate pentru toți.
Cu binele nimicește răul; cu faptele generoase fă ca avariția să se rușineze; cu adevărul îndreaptă liniile strâmbe pe care le trasează eroarea, căci eroarea nu este decât adevărul denaturat, rătăcit.
Este mai mare omul care se învinge pe sine decât cel care ucide o mie de oameni în război.
El este omul nobil care este el însuși ceea ce crede că ar trebui să fie ceilalți oameni.
Întoarce-i celui care îți face rău dragostea ta cea mai pură și el va înceta să mai facă rău, căci dragostea va purifica inima celui iubit la fel de adevărat cum purifică inima celui care iubește.
Linii directoare similare pot fi găsite, sub diferite forme, în Limbajul Sacru al tuturor timpurilor. Oamenii care urmează calea spirituală vor recunoaște înalta puritate a acestor orientări și se vor îndrepta în mod spontan spre ele, deoarece ele reflectă viața înaltă a sufletului. În acest fel, ele creează posibilitatea ca Spiritul să se conecteze cu sufletul.
Prin natura sa, o ființă umană, la fel ca toate celelalte ființe vii de pe această planetă, este concentrată pe autoconservare până la ultima suflare. Autoconservarea este o forță vitală necesară care, pe calea spirituală, se află adesea diametral opusă principiilor superioare ale sufletului.
Acest lucru ne determină uneori să ne trăim calea ca fiind una lungă și deosebit de dificilă. Dar dorința de neșters de demnitate umană și de viață interioară ne împinge să ne continuăm drumul.
Viața de zi și viața de noapte
Omul interior pe drumul spre maturitate nu este lăsat fără instruire. Sufletul aparține lumii spirituale, dar trăiește în corpul unei ființe umane muritoare. Este complet conectat cu tot ceea ce se întâmplă în acea persoană. Și asta este ceva deosebit, deoarece atât viața de zi, cât și cea de noapte a omului oferă o serie continuă de impresii și influențe sub formă de gânduri, sentimente și acțiuni.
Prin urmare, o școală de mistere este mult mai mult decât o clădire, în care sunt prezenți anumiți maeștri și în care sunt admiși doar elevii selectați. O școală a misterelor este în primul rând un câmp de forță, un câmp de energie în care Adevărul (cu A mare) se poate exprima.
Misterele sunt veșnice și inatacabile. Când citim că Elisabeta, Ioan, Iisus, Maria și Iosif (care sunt cu toții aspecte ale noastre) au fost învățați în școala de mistere a lui Elihu și Salomeea, atunci ni se dezvăluie un fapt cu totul special: atât personalitatea, cât și sufletul sunt puse în contact cu câmpul de forță al Adevărului și sunt învățate și hrănite, fiecare în funcție de calitatea sa.
Pentru personalitate, orientările sunt prezentate sub forma Sfintelor Scripturi, perceptibile pentru simțuri. Învățătorii apar în lume ca reprezentanți și purtători ai adevărului în formă umană. În întreaga lume sunt înființate școli pentru ca oamenii să aibă posibilitatea de a stabili o legătură cu Adevărul și de a se ridica la el.
Dar sufletul nu are nevoie de nicio formă fizică de învățătură – el respiră în Adevăr; el trăiește prin Adevăr. Din cauza legăturii sale cu personalitatea, sufletul este literalmente privat de “respirația” sa și, prin urmare, de posibilitatea de a se revela.
Nu sunt greu de imaginat pagubele pe care le provoacă emoțiile precum gelozia, ura, critica și lăcomia, atât la nivelul ființei umane interioare, cât și la cel exterior. Atunci când cineva este plin de critică, el se concentrează exclusiv asupra subiectului criticii sale. Ca urmare, el se închide complet de la viața sufletului, care este astfel alungată în fundal.
Din acest motiv, sufletul este instruit cum să dirijeze personalitatea, deoarece aceasta este cea care întâlnește în viața de zi cu zi multe lucruri la care este obligată să răspundă.
Adesea, situația poate fi destul de confuză: pe de o parte, candidatul pe cale se străduiește să obțină cea mai pură reacție, dar această faptă pură se opune diametral naturii sale de autoconservare și egocentrism!
Învățătura sufletului are loc predominant în timpul orelor de somn. “Somnul trupului este sobrietatea sufletului”, spune un vechi text hermetic. În funcție de orientarea personalității, în timpul nopții, sufletul poate fi lăsat să se detașeze de personalitate pentru a stabili o legătură cu propriul său domeniu.
Acolo, sufletul primește sfaturi și instrucțiuni despre cum poate fi ridicată personalitatea deasupra ei însăși în cel mai bun mod, pentru a o lăsa să rămână supusă sufletului. În timpul vieții diurne, aceste lecții nocturne ale sufletului pot deveni evidente pentru candidat prin intermediul reacțiilor sale la evenimentele din viața de zi cu zi.
Prin urmare, școala de mistere a sufletului nu poate fi percepută cu ochii și nici înțeleasă doar cu intelectul. Școala sufletului se dezvăluie în cei care urmează efectiv calea spirituală și devin discipoli ai sufletului.
Susținerea specială
Atunci când sufletul abia s-a născut în om, acesta este vulnerabil. Trebuie să fie îngrijit și are nevoie de hrană. Această hrană nu constă în susținerea fizică sau în cunoștințe, ci mai degrabă într-o forță specială. Persoana în cauză încă nu este capabilă să atragă sau să elibereze singură această forță, dar ea poate fi găsită în școlile de mistere.
Iosif, Maria și Elisabeta, împreună cu Iisus și Ioan – toate aceste aspecte din noi înșine – sunt inițiați în școala tainică de la Zoan și întăriți pentru a duce la bun sfârșit lucrarea interioară.
Ei intră într-o nouă fază a dezvoltării lor. În Evanghelia Vărsătorului se spune că, după trei ani de învățătură, ei se întorc la casele lor, dar nu la Ierusalim, unde Arhelau, fiul lui Irod, încă domnește.
Căci, deși personalitatea este și ea instruită, forțele sale sunt încă prea periculoase pentru suflet. Totuși, în același timp, forța interioară dobândită în urma anilor de direcționare interioară poate fi considerată suficient de puternică, deoarece:
Elihu le-a spus Mariei și Elisabetei: “Cuvintele noastre au fost rostite; nu trebuie să mai stați aici; chemarea a venit; calea este liberă, vă puteți întoarce în țara voastră natală.