Capitolul 28 din Evanghelia Vărsătorului: Iisus îi învață pe hindușii din Benares
Benares este orașul sacru al brahmanilor, iar în Benares a predat Iisus; Udraka a fost gazda sa. Udraka a făcut un ospăț în onoarea oaspetelui său, iar mulți preoți și scribi hinduși de rang înalt erau acolo.
Iisus le-a spus: “Cu multă plăcere vă vorbesc despre viață – despre fraternitatea vieții. Dumnezeul universal este unul, dar este mai mult decât unul; toate lucrurile sunt Dumnezeu; toate lucrurile sunt una. Prin suflările dulci ale lui Dumnezeu, toată viața este legată în Unul; astfel, dacă atingi o fibră a unei ființe vii, trimiți un fior din centru până la limitele exterioare ale vieții. Și când strivești sub piciorul tău cel mai neînsemnat vierme, zgudui tronul lui Dumnezeu și faci să tremure sabia dreptului în teaca sa.
Pasărea își cântă cântecul pentru oameni, iar oamenii vibrează la unison pentru a o ajuta să cânte. Furnica își construiește căminul, albina își construiește fagurele care o adăpostește, păianjenul își țese pânza, iar florile le insuflă în parfumurile lor dulci un spirit care le dă putere să muncească.
Acum, oamenii, păsările, animalele și târâtoarele sunt zeități, făcute trup; și cum ar îndrăzni oamenii să ucidă ceva? Cruzimea este cea care face lumea să se rătăcească. Când oamenii vor fi învățat că atunci când fac rău unei viețuitoare își fac rău lor înșiși, cu siguranță nu vor ucide și nu vor face să sufere un lucru pe care l-a făcut Dumnezeu.
Un apărător a spus: Te rog, Iisuse, spune cine este acest Dumnezeu despre care vorbești; unde sunt preoții lui, templele și sanctuarele lui? Și Iisus a spus: Dumnezeul despre care vorbesc este pretutindeni; nu poate fi înconjurat cu ziduri, nici îngrădit cu limite de nici un fel. Toate popoarele se închină lui Dumnezeu, Cel Unic; dar nu toate popoarele îl văd la fel. Acest Dumnezeu universal este înțelepciune, voință și iubire.
Nu toți oamenii Îl văd în Trinitate pe Dumnezeu. Unul îl vede ca pe Dumnezeul puterii, altul ca pe Dumnezeul gândirii, altul ca pe Dumnezeul iubirii. Idealul unui om este Dumnezeul său, și astfel, pe măsură ce omul se dezvoltă, se dezvoltă și Dumnezeul său. Dumnezeul omului de azi, nu este Dumnezeul zilei de mâine. Națiunile Pământului Îl văd pe Dumnezeu din puncte de vedere diferite, și de aceea nu pare același pentru fiecare.
Omul numește partea din Dumnezeu pe care o vede, iar aceasta pentru el este întregul Dumnezeu; și fiecare națiune vede o parte din Dumnezeu, iar fiecare națiune are un nume pentru Dumnezeu. Voi, brahmanii, îl numiți Parabrahma; în Egipt este Thoth; și Zeus este numele său în Grecia; Iehova este numele său ebraic; dar pretutindeni el este Cauza fără cauză, Rădăcina fără rădăcină din care au crescut toate lucrurile.
Când oamenii se tem de Dumnezeu și îl iau drept dușman, îi îmbracă pe alți oameni în haine de lux și îi numesc preoți. Și îi însărcinează să stăpânească mânia lui Dumnezeu prin rugăciuni; iar când nu reușesc să-i câștige favoarea prin rugăciunile lor, încearcă să-l cumpere cu sacrificii de animale sau păsări. Când omul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind una cu el, ca Tată-Dumnezeu, nu are nevoie de niciun intermediar, nici de un preot care să mijlocească; se duce direct la El și spune: “Tatăl meu Dumnezeu!”, apoi își pune mâna în mâna lui Dumnezeu și totul este bine. Și acesta este Dumnezeu.
Sunteți, fiecare dintre voi, un preot, doar pentru voi înșivă; iar jertfă de sânge Dumnezeu nu vrea. Doar dăruiește-ți viața în slujba jertfei, și Dumnezeu este mulțumit. După ce a spus acestea, Iisus s-a dat la o parte; poporul era uimit, oamenii erau umiți și se certau între ei.
Unii spuneau că este inspirat de Sfântul Brahma, alții spuneau că este nebun, iar alții spuneau că este obsedat, că vorbește așa cum vorbesc diavolii. Dar Iisus nu a zăbovit. Printre oaspeți era unul, un cultivator al pământului, un suflet generos, un căutător al adevărului, care iubea cuvintele pe care le rostea Iisus, iar Iisus a mers cu el și a rămas în casa lui.