Mesagerii, înțelepții au sarcina de a ne reaminti neîncetat misiunea noastră interioară, originea noastră, posibilitatea de a ne întoarce la natura originară și de a trăi în consecință.

Sarcina ta în viață

Omul este o ființă dublă: este muritor în ceea ce privește natura sa pământească și nemuritor în ceea ce privește natura sa originară, divină. Evanghelia Vărsătorului nu omite să sublinieze această dualitate, ca de exemplu, în învățăturile înțelepților din Zoan, atunci când vorbesc despre cele două egouri.

În fiecare viață umană există întotdeauna atât o misiune exterioară, cât și o misiune interioară. Avem posibilitatea de a accepta sau respinge o însărcinare exterioară, adresată ființei muritoare. O misiune interioară, însă, adresată ființei nemuritoare, divine din noi, face parte din Planul divin al Creației. Dacă acceptăm această misiune interioară și ne arătăm disponibilitatea de a coopera, atunci această acceptare include imediat cheia împlinirii.

La fel ca toate Evangheliile, Evanghelia Vărsătorului ne vorbește despre o misiune interioară, despre dezvoltarea interioară a omului. Mesagerii,  înțelepții, precum Elihu și Salome au sarcina de a ne reaminti neîncetat de misiunea noastră interioară, de originea noastră înaltă, de posibilitatea de a ne întoarce la natura originară și de a trăi în consecință.

Revelatori ai Luminii

Potrivit Evangheliei Vărsătorului, Elisabeta și Maria primesc o misiune după nașterea lui Ioan și a lui Iisus. Ulterior, ele sunt instruite în peșterile din Zoan (în Egipt), adică în școala de mistere a lui Elihu și Salome. Elisabeta și Maria sunt numite “mamele alese” ale fiilor promiși de mult timp, revelatorii Luminii. Elisabeta și Maria acceptă responsabilitatea de a-i învăța pe fiii lor pentru a pune o piatră de temelie solidă pe care trebuie să fie din nou ridicat Templul Omului Nou Originar.

Ele trebuie să-și inspire fiii, să-i înflăcăreze în dragoste și simțul dreptății, arătându-le scopul sfânt al misiunii lor, astfel încât, la momentul potrivit, lucrarea măreață care îi așteaptă să se împlinească.

Cândva, Dumnezeu și omul erau una. Din cauza gândurilor, cuvintelor și faptelor legate de lumea spațiului și a timpului, omul s-a separat de lumea originară, divină și a căzut în lumea materială.

Cu toate acestea, Dumnezeu nu abandonează lumea și omenirea; mai degrabă, El îi caută pe cei care s-au pierdut. El vrea să restabilească relația originară dintre Dumnezeu, Cosmos și Om prin intermediul Iubirii. Prin urmare, El își trimite copiii în lume pentru a-i îndemna să dezvăluie Lumina, Iubirea și, astfel, să vestească omenirii posibilitatea de a se întoarce la Unitate.

Pentru ca această misiune să reușească, Ioan primește sarcina de a se pregăti prin intermediul unei purificări neîncetate. Numai puritatea poate deschide calea, poate îndepărta piedicile și poate îndrepta cărările pentru a-i permite lui Iisus să aducă Iubirea umanității.

Iubire și puritate

Care este esența acestui mesaj? Punctul de plecare este că nimeni nu trăiește doar pentru sine; fiecare ființă vie este legată de orice altă ființă vie prin fire invizibile.

Cu toții avem o dublă misiune interioară:

• În primul rând, misiunea individuală de a trăi viața în funcție de situația noastră actuală și, astfel, prin intermediul experienței de viață, de a ajunge la conștientizare și reînnoire.
• Și, în al doilea rând, de a realiza lucrarea interioară și de a fi astfel de ajutor pentru dezvoltarea spirituală a lumii și a umanității.

Fiecare ființă umană are idealurile sale și se străduiește în mod constant să le realizeze. Există trei domenii ale activității umane care demonstrează acest lucru cel mai clar: știința, arta și religia. Fiecare dintre aceste domenii are propriul ideal: în știință, omul caută adevărul, în artă omul se străduiește să atingă frumusețea, iar în religie omul urmărește bunătatea.

Adevărul, frumosul și binele

Domeniile adevărului, frumosului și binelui corespund gândirii, simțirii și acțiunii. Ele devin realitate prin intermediul a trei atribute: capul, inima și mâinile.

Dar, dacă ne gândim cu sobrietate la ceea ce a reușit să obțină omenirea prin urmărirea idealurilor, este demn de remarcat faptul că omul pare să nu fie capabil să obțină rezultate durabile – cel mult există rezultate care sunt doar trecătoare. Prin urmare, lumea noastră s-a dovedit a fi o lume a iluziei.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce totul este doar temporar? De ce se transformă în opusul său și se oprește? Pentru că lumea noastră nu este lumea originară. Pentru că aspirațiile noastre se bazează pe egoul inferior, chiar dacă noi credem că nu este așa.

Să consultăm Evanghelia Vărsătorului, care explică diferența dintre cele două egouri: “Cel care se cunoaște bine pe sine însuși cunoaște iluziile lumii și știe despre lucrurile care trec; dar cel care îl cunoaște pe Dumnezeu cunoaște bine lucrurile care nu pot trece.”

De aceea, înțelepții din Zoan ne învață: dacă omul vrea să se elibereze de iluziile acestei lumi, să își întoarcă privirea spre interior. Din acest motiv, învățătorul Elihu face o distincție clară între cele două egouri.

Două egouri

Zeii și demonii autocreați care nu au nici urechi de auzit, nici ochi de văzut, nici inimă miloasă, nici puterea de a salva, făcuți din aer și îmbrăcați cu umbre și gânduri – locuiesc în egoul inferior, pe care îl cunoaștem ca personalitatea noastră egocentrică.

Elihu ne încurajează să învățăm să cunoaștem acest ego egocentric, să îl înțelegem și, după ce am devenit pe deplin conștienți de el, să ne purificăm gândurile, sentimentele și faptele. Dacă putem urmări o astfel de atitudine pură de viață, acești demoni vor dispărea prin puterea iubirii.

Ioan este precursorul. Mama sa, Elisabeta, este conștientă de iluzia acestei lumi, de la care nu mai așteaptă nimic. Mintea ei a ajuns în punctul în care va începe efectiv purificarea, pentru că nu mai există altă soluție. Ioan este cel care primește misiunea de a se ocupa efectiv de această purificare și de a realiza un nou mod de viață, deschizând astfel calea pentru cel care va veni după el. Căci ceea ce vine după purificare este forța de iubire a lui Iisus, cea care se naște din cea mai sublimă puritate pe care ne-am putea-o imagina: Maria.

Vedem astfel că Ioan și Iisus nu sunt personaje exterioare nouă înșine, ci mai degrabă aspecte ale misiunii interioare pe care am primit-o cu toții. Noi înșine am fost chemați să devenim și să fim revelatori ai Luminii. De îndată ce lumina personajului Iisus s-a manifestat în noi, se deschide calea pentru ceea ce este adevărat, frumos și bun, care nu cunoaște opusul și este cu adevărat divin.