Nașterea divină nu poate fi forțată.
Puteți doar să creați condițiile pentru ca această naștere să aibă loc.

Dând naștere ființei divine din tine însuți

Și când au ajuns la Betleem, ziua se sfârșise și trebuiau să rămână peste noapte. Dar Betleemul era plin de oameni care mergeau la Ierusalim; hanurile și casele erau pline de oaspeți, iar Iosif și soția sa nu au găsit alt loc de odihnă decât într-o peșteră unde erau ținute animalele; și acolo au dormit. La miezul nopții s-a auzit un strigăt: “S-a născut un copil în peștera de acolo, printre animale”. Și iată că s-a născut fiul omului, cel promis.

Străinii l-au luat pe micuț și l-au înfășurat în hainele delicate pe care le pregătise Maria și l-au așezat într-o albie din care se hrăneau animalele de povară. Trei persoane îmbrăcate în haine albe ca zăpada au intrat și au stat în fața copilului și au spus: Toată puterea, toată înțelepciunea și toată dragostea să fie a ta, Emanuel. Acum, pe dealurile din Betleem erau multe turme de oi cu păstorii care le păzeau.

Păstorii erau evlavioși, erau oameni ai rugăciunii și așteptau să vină un eliberator puternic. Când a venit copilul făgăduinței, le-a apărut un om în haină albă ca zăpada, iar ei au căzut pe spate de frică. Omul a ieșit în față și a zis: “Nu vă temeți, iată că vă aduc o veste fericită. La miezul nopții, într-o peșteră din Betleem, s-a născut profetul și regele pe care îl așteptați de mult timp. Și atunci toți păstorii s-au bucurat; au simțit că toate dealurile sunt pline de mesageri ai luminii.

Într-o peșteră, printre animale, s-a născut un copil în miez de noapte. Celălalt din noi s-a desprins din legăturile sale și respiră …

Primele semne delicate ale unei vieți cu totul noi, în adâncul inimii umane, sunt imediat înconjurate de forțele necunoscute ale noii vieți, o viață spre care Maria din noi s-a direcționat cu o siguranță de nezdruncinat. Iar copilul este “înfășurat în veșmintele delicate pe care le pregătise Maria”, ceea ce înseamnă că pruncul este imediat înconjurat de forțe luminoase care îl protejează de influențele dăunătoare.

Apoi, acest nou-născut este așezat cu grijă în ieslea animalelor; și imediat apar trei bărbați îmbrăcați în haine albe ca zăpada. Ei aduc trei daruri: putere, înțelepciune și iubire. Acestea sunt cele trei forțe fundamentale care fac ca totul să fie posibil, forțele invincibile care necesită o viață complet nouă. Căci nicio ființă umană din această lume nu ar fi capabilă să suporte puterea perfectă, înțelepciunea absolută și iubirea atotcuprinzătoare.

Deschiderea noii vieți în interiorul unei ființe umane este, prin urmare, ca o iubire atotcuprinzătoare, ca și cum ai fi iradiat de forțe necunoscute până acum, care izvorăsc dintr-o sursă insondabilă din inimă… Nașterea luminii, nașterea luminii în om, a avut loc.

Creștinismul gnostic consideră nașterea lui Iisus ca fiind nașterea sufletului nou într-o persoană care a devenit asemenea lui Ioan. Ioan este cel care a avut puterea de a se purifica urmând o nouă cale. Sufletul nou este vehiculul superior, “haina nouă”, care va permite în cele din urmă ființei umane să intre din nou în lumea sa originară.

Mitul paradisului din Cartea Genezei, la începutul Vechiului Testament, spune povestea lui Adam și a Evei; un bărbat și o femeie care și-au părăsit locul de naștere (paradisul) și au obținut o nouă reședință (în afara paradisului).

Odată cu nașterea lui Iisus, la începutul Noului Testament, începe călătoria de întoarcere. Acolo citim despre un bărbat și o femeie, Iosif și Maria, care călătoresc de la casa lor spre locul de naștere. Maria este însărcinată prin Duhul Sfânt. Ea este o fecioară în sens spiritual, pură și nepătată, complet orientată spre viața superioară.

Iosif este constructorul liber, cel care și-a purificat gândurile și le îndreaptă spre suflet. El simbolizează ființa umană care aspiră, care lucrează și construiește în mod deliberat și perseverent, rămânând concentrat asupra divinului. Această muncă aduce un proces continuu de purificare fiind ghidat de suflet.

O octavă superioară

Îi putem descrie pe Iosif și Maria din noi înșine ca fiind noua activitate de gândire și noul mod de a simți care sunt cauzate de atingerea din domeniul sufletului. În acest sens, Iosif și Maria pot fi văzuți ca o octavă superioară a lui Zaharia și Elisabetei.

La urma urmei, Elisabeta simbolizează dorința orientată spre binele lumii, în timp ce Maria reprezintă orientarea spre viața superioară. Prin urmare, cele două sunt legate una de cealaltă și ambele aduc pe lume copii cu o sarcină specială: Ioan, care are sarcina de a adapta viața exterioară la noua viață interioară; și Iisus, copilul în care Iubirea pură, cea mai înaltă posibilă în acest univers, își asumă o formă fizică.

Iisus se naște în cel mai mare întuneric al nopții, într-o peșteră din Betleem (care înseamnă “casa pâinii”), unde locuiesc și “animalele de povară”. Ale noastre “animalele de povară” interioare și-au făcut treaba: boul perseverent, orientat spre țeluri, ne-a făcut să mergem mereu înainte, iar măgarul ne-a purtat pe cele mai inaccesibile drumuri ale vieții. Ele ne-au adus “acasă”. Ele ne aparțin și, prin urmare, rămân în peștera în care se naște ființa sufletească.

Și ce ar putea fi această peșteră decât propria noastră inimă umană? Inima umană este ca un sistem de peșteri cu o cameră de naștere specială: ventriculul drept. Acolo se află ieslea în care “animalele noastre de povară”, boul și măgarul, și-au găsit hrana cu care am putut să ne încheiem călătoria de până acum.

Dar, după toate pregătirile și purificările, același loc de hrănire a devenit un loc în care a putut coborî o forță vitală complet diferită: Lumina însăși. Hrană și energie pentru o călătorie cu totul nouă, cu care întreaga personalitate va coopera cu bucurie.

În multe culturi, o peșteră este un simbol străvechi al unui adăpost, o imagine a nașterii și renașterii. Reuniunile rituale se țineau adesea în peșteri. Peșterile erau, de asemenea, adăposturi pentru vite și refugii pentru oameni în vremuri de pericol.

Boul și măgarul

De unde provin legendarul bou și măgarul? În primul capitol al cărții Isaia, versetele 2 și 3, se spun în numele lui Dumnezeu următoarele:

Am crescut copii și i-am educat, dar ei s-au răzvrătit împotriva mea. Boul își cunoaște stăpânul, măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu știe, poporul Meu nu înțelege.

Astfel, vitele știu cine le hrănește și care este locul lor, dar poporul a uitat de unde vine, cine îl hrănește și cine îl călăuzește.

Într-o anumită tradiție, boul și măgarul îi reprezintă pe “evrei” și pe “neamuri”. Măgarul simbolizează neamurile, pe păgânii care suferă sub povara păcatului și a idolatriei. Boul este apoi un simbol pentru evreii care trăiesc sub jugul legii, ca un bou care poartă un jug în timpul arăturii. În acest caz, jugul se referă la faptul de a fi pe deplin conectat cu divinitatea și ghidat de aceasta. Cuvântul “jug” provine din cuvântul latin “iungere”, care înseamnă “a conecta” și este încă recognoscibil în cuvântul yoga, de exemplu.

Astfel, boul și măgarul stau împreună în ieslea lui Iisus, ceea ce simbolizează ideea că nașterea luminii interioare nu se limitează la o singură rasă sau țară, ci este o chemare pentru întreaga umanitate. Fiecare ființă umană este capabilă să celebreze nașterea luminii interioare la momentul potrivit din viața sa, în propriul an zero.

Dumnezeu în om

Mesagerii Luminii, liderii spirituali vizibili și invizibili ai umanității, coboară în lumea timpului și a spațiului pentru a sprijini și ghida umanitatea la fiecare pas pe calea spirituală.

Nașterea divină nu poate fi forțată. Puteți doar să creați condițiile pentru ca această naștere să aibă loc. Cum știi dacă noul suflet s-a născut în tine? Celebrul mistic Meister Eckhart a scris despre acest lucru:

Acum întoarceți-vă cu totul spre această naștere. Da, veți întâlni această naștere în tot ceea ce vedeți și auziți, orice ar fi. Ești ca cineva care se uită o vreme la soare și care, după aceea, vede imaginea soarelui în tot ceea ce privește. Atâta timp cât nu îl căutați și nu îl percepeți pe Dumnezeu în orice lucru, această naștere nu a avut loc încă în voi.