Schimbarea anului este un moment nu numai pentru a privi înapoi la anul trecut, pentru a trage învățămintele necesare din el, ci și un moment de anticipare a anului viitor, pentru a trăi cu noi perspective și noi dinamici.

Dezvoltarea talentelor tale

Ajunul Anului Nou, trecerea de la anul vechi la cel nou, este celebrat în multe culturi și tradiții împreună cu familia sau prietenii. Prin prepararea unor mâncăruri speciale și a unor focuri de artificii, atmosfera este curățată de vechile forțe pentru a face posibile noi evoluții.

Numele primei luni a anului calendaristic, ianuarie, provine de la Janus, zeul roman al antichității. Janus este asociat cu schimbarea, tranziția și progresul și este reprezentat de obicei având un cap cu două fețe: o față care privește spre stânga (simbolizând trecutul) și o față care privește spre dreapta (simbolizând viitorul).

Schimbarea de an este un moment nu numai pentru a privi înapoi la anul trecut pentru a trage învățămintele necesare din el, ci și un moment de anticipare a anului viitor pentru a trăi cu noi perspective și noi dinamici.

Intenție și comportament

Mulți oameni încep anul cu intenții bune. În practică, aceste planuri par a fi inutile din cauza decalajului uriaș dintre intențiile și comportamentul nostru. O intenție se poate schimba destul de repede și ușor. Cu toate acestea, schimbarea comportamentului nostru necesită, de obicei, un efort considerabil. Dar, odată ce anumite comportamente dorite devin un obicei, nu mai este dificil să perseverezi.

Integrarea obiceiurilor dezirabile în personalitatea voastră va da cu siguranță roade. Scriitorul Ralph Waldo Emerson (1803-1882) a dat câteva sfaturi bune pentru a realiza această schimbare. El a scris:

Semănați un gând și veți culege o acțiune; semănați o acțiune și veți culege un obicei; semănați un obicei și veți culege un caracter; semănați un caracter și veți culege un destin.

Încă din copilărie, suntem antrenați să devenim personalități individualizate, să înțelegem și să judecăm totul ca atare, să raționăm și să controlăm totul și, mai ales, să ne apărăm singuri. Un număr destul de mare de semințe sunt semănate în noi.

Se poate vorbi cu adevărat despre o cotitură spirituală atunci când, la un moment dat în viață, te hotărăști să fii un discipol al sufletului pe baza unei conștiințe sufletești care transcende spațiul și timpul. Personalitatea se subordonează atunci sufletului, devine un instrument pentru suflet.

Vechi și nou

Această tranziție de la Vechi la Nou formează, așadar, o etapă dificilă pe calea spirituală. În acest moment de cotitură, personalitatea trebuie să se predea în mod conștient ghidării interioare din partea sufletului. Această predare necesită o atitudine cu totul nouă față de tine însuți, deoarece ai ajuns în acest punct cu tot ceea ce ești în prezent, cu tot ceea ce a fost semănat vreodată în tine. Și devii conștient de faptul că, din acel moment, tu însuți vei juca un rol diferit în propria ta viață.

Ajuns în acest punct de renunțare, nu poți decât să spui “da” la ceea ce îți iese în cale și să taci în interior. Viața exterioară continuă – toate obligațiile civice și sociale sunt îndeplinite cu conștiinciozitate, în timp ce, în adâncul sufletului, are loc dezvoltarea ta interioară.

Dacă simțiți ceva din puterea benefică a noului suflet în interiorul vostru, atunci ați putea simți o înclinație de a vă concentra toată atenția asupra acestui lucru și de a considera acest sentiment ca fiind scopul căii. Dar acest lucru ar face ca orientarea interioară să alunece. În curând, această orientare lăuntrică ar putea fi stinsă și dizolvată de tendința naturală a personalității de a fi orientată spre exterior.

Este un paradox clasic pe calea spirituală faptul că sufletul trebuie să crească și să devină mai puternic fără a fi încapsulat de o personalitate care se îmbată pe sine. Sufletul nu se poate exprima decât prin intermediul personalității, și asta, printr-un mod de viață dinamic izvorât din iubire și cunoaștere interioară. Cu alte cuvinte: “Semănați un gând nou și veți culege o acțiune nouă”.

Nu puteți reacționa la impulsurile sufletului decât în măsura în care natura voastră o permite. Prin urmare, reacțiile voastre ar trebui să fie complet autentice. O mare parte din munca interioară se face în mod invizibil. Dacă oamenii aflați pe calea spirituală își folosesc talentele individuale în mod cooperant, atunci, în ciuda unei mari diversități, ei vor lucra împreună în mod armonios pornind de la o bază de unitate, libertate și iubire.

Unitatea întregii existențe

În capitolul 28 din Evanghelia Vărsătorului, Iisus, omul adult, ține un discurs în fața hindușilor din Benares, India. El vorbește despre importanța conștientizării unității întregii existențe. El spune, printre altele, următoarele:

Dumnezeul universal este unul, dar este mai mult decât unul; toate lucrurile sunt Dumnezeu; toate lucrurile sunt una.Prin suflările dulci ale lui Dumnezeu, toată viața este legată într-unul singur; astfel, dacă atingi o fibră a unui lucru viu, trimiți un fior din centru până la limitele exterioare ale vieții.

Dumnezeul despre care vorbesc este pretutindeni; el nu poate fi înconjurat de ziduri, nici îngrădit cu limite de orice fel. Toți oamenii se închină lui Dumnezeu, Cel Unic; dar nu toți oamenii îl văd la fel.

Idealul unui om este Dumnezeul său, și astfel, pe măsură ce omul se dezvoltă, se dezvoltă și Dumnezeul său. Dumnezeul omului de astăzi, nu este Dumnezeu zilei de mâine. Națiunile Pământului îl văd pe Dumnezeu din puncte de vedere diferite, și astfel el nu pare același pentru toți.

Sunteți, fiecare dintre voi, un preot, doar pentru voi înșivă; iar jertfă de sânge Dumnezeu nu vrea. Doar dăruiește-ți viața în slujba jertfei pentru toată viața, și Dumnezeu este mulțumit.

Iisus ar fi putut să-și petreacă întreaga viață în templul din Ierusalim studiind, învățând, meditând și rugându-se. Dar nu a făcut acest lucru, deoarece acest lucru ar fi intrat în conflict cu misiunea sa pentru lume și umanitate. Pentru a se dezvolta în continuare, el a călătorit prin lume pentru a se întâlni cu cei mai mari înțelepți și gânditori și cu reprezentanții religiilor existente.

Conceptul “lume” este un simbol pentru personalitatea noastră. Există multe povești în care Iisus vindecă invalizi, șchiopi, orbi și bolnavi. El s-a certat cu preoții referitor la aspectele vechi și degenerate ale religiei lor, care nu mai era religie în sensul originar al cuvântului.

Reconectarea

Religia înseamnă “reconectare”. Prin urmare, adevărata religie urmărește să restabilească legătura dinamică și vie dintre ființele umane și divinitate. Această conexiune vie este un principiu universal care a fost căutat în toate timpurile și de către toate popoarele.

Numai o dorință intensă pentru această conexiune restabilită ne poate facilita decizia de a ne stabili acest lucru ca un nou scop în viață. Această decizie, această bună intenție, anunță Anul Nou. Din acel moment îi oferim Celuilalt din noi – principiului Iisus – posibilitatea de a vindeca aspectele oarbe, șchioape și schiloade din noi înșine.

“Lumina Lumii”, puterea sufletească în evoluție, ne atacă imaginile  cristalizate, religioase și elimină toate imaginile distorsionate care rezidă literalmente în sângele nostru. Această renunțare și reluare de la capăt este uneori percepută ca un foc de artificii care pocnește în noi înșine.

Treptat devine clar că singura închinare cu adevărat divină este sacrificiul interior al personalității. Toate semințele care au fost semănate vreodată sunt dezgropate una câte una, pentru că acum a germinat o sămânță complet nouă.

Și oriunde apare Iisus interior, el își lasă urmele în viața noastră. Viața interioară este în creștere. Ea scapă treptat înțelegerii noastre, dar prezența ei se simte din ce în ce mai mult pe măsură ce ne iradiază tot mai intens inimile, capetele și mâinile.

Urări de Anul Nou

Ce vă dorim pentru noul an?

Nu, să nu vină nicio tristețe peste voi,

Nu, ca anul acesta să fie un pat de trandafiri,

Nu, să nu vărsați nicio lacrimă,

Nu, să nu simțiți niciodată o înjunghiere de durere.

Nu, pe toate acestea nu vi le dorim …

pentru că lacrimile purifică inima,

durerea înnobilează mintea,

durerea și suferința ne apropie de Tatăl-Mama

copilului din Betleemul  interior

și ne oferă o fericită mângâiere.

Urarea noastră pentru voi este: “Fie ca în voi

să se manifeste cunoașterea Luminii,

să experimentați iubirea răscumpărătoare

și astfel să fiți îndemnați la fapte eliberatoare”.