În primul rând, dorim să îți spunem că ne bucurăm pentru că avem ocazia de a aprofunda învățăturile Școlii Rozacrucii de Aur, și de a detalia drumul pe care aceasta îl propune.

Putem spune că Rozacrucea de Aur este o comunitate de persoane din toate mediile sociale, care se străduiesc să descopere scopul real al vieții și au posibilitatea să-și deblocheze sursa interioară a cunoașterii fundamentale despre propriul sine și despre lumea din jurul lor.

Rozacrucea de Aur arată cum să pui în practică această cunoaștere interioară. Aceasta este ceea ce înțelegem prin „a urma calea”. Această cale aduce o transformare în căutător prin care Ființa Umană originară poate fi readusă la viață și devine capabilă să se întoarcă la Creația divină. Această cale este la fel de veche ca timpul însuși, la fel de veche ca omenirea.

 Baza esențială pentru a găsi și urma această cale se afla în centrul ființei tale, în inimă. Aceasta este cheia pentru a înțelege originea și scopul 

nevoii tale interioare de a căuta. Când această înțelegere a sensului existenței umane va începe să crească, vei vedea că, chiar și în mijlocul vieții moderne, există într-adevăr o cale care duce la eliberare. 

Pentru a găsi Adevărul, este important să fii capabil să „pășești în afara” condiționărilor și preconcepțiilor proprii. Este util să menții disponibilitatea de a revizui sau de a renunța la concepte și modele de comportament care sunt, posibil și chiar probabil, profund înrădăcinate în psihicul nostru, în felul nostru de a fi. 

Dacă încerci în mod constant să-ți purifci obiectivitatea în acest fel, îți vei deschide ființa către Adevăr și atunci vei experimenta că Adevărul Viu nu este în cuvinte sau informații transmise, ci este forță, o forță care te ajută să mergi mai departe pe cale și chiar îți schimbă întreaga ființă. Această forță nu poate fi învățată sau studiată, ci doar experimentată. Atunci Adevărul va locui în tine. Cu cât experimentezi mai mult această forță, cu atât mai mult vei deveni Adevărul însuși. Așadar, dacă depui cu adevărat efort în această direcție, deschizându-te sincer și complet către această forță, nu va trebui niciodată să-ți fie frică că vei fi victimizat sau exploatat, sau că va trebui să renunți la ceva care în realitate posedă valoare eternă. Calea care duce la Adevăr poate fi urmată numai dacă recunoașterea ei și dorința de a o parcurge se nasc din interior. Asimilarea intelectuală a informațiilor, fie prin intermediul persoanelor sau prin accesul la literatură, nu te va conduce niciodată la Adevăr. De aceea, cunoașterea de sine este atât de importantă și de aceea am dori să începem călătoria interioară adresând întrebarea: „Ce suntem noi, ca ființe umane? Ce ne motivează, ce ne impulsionează la acțiune?” 

Fiecare ființă umană se străduiește pentru ceva. Întotdeauna există ceva de obținut într-un fel sau altul. Deci, toate ființele umane au în comun: dorința. Dar dorința și împlinirea ei sunt două lucruri diferite. Cât de des se întâmplă însă ca, chiar și atunci când obținem ceea ce credem că ne dorim, de fapt, să nu obținem niciodată o satisfacție de durată. 

Este ca și cum ne-ar lipsi ceva, ca și cum ar fi ceva fundamental care ne lipsește. Eforturile de a umple acest gol sunt făcute la fiecare nivel și de fiecare tip de persoană, de la cea mai primitivă la cea mai rafinată. La nivel primitiv, astfel de eforturi se manifestă ca dorința de a câștiga posesii, sau de a-și satisface pasiunile sau de a-și asigura securitatea personală și bunăstarea materială. În sens mai rafinat, ele iau forma luptei pentru idealuri înalte precum libertate și perfecțiune, sau o viață fără pericol și conflict, sau dreptate și armonie, fie prin artă, cultură, religie sau știință. 

La baza tuturor acestor străduințe se află, de fapt, ceea ce numim „dorul de Acasă”, dorința inconștientă, primordială, pentru o stare de mult pierdută a ființei. Rozacrucienii o numesc „reamintire”. Aceasta nu este o amintire conștientă, ci o conștientizare profundă a faptului că o viață perfectă trebuie să fi existat cândva și că o astfel de viață de libertate, egalitate, dreptate și armonie poate exista de fapt și astăzi. 

Privește în jurul tău și vei vedea cum oamenii încearcă în mod constant să satisfacă această dorință primordială de împlinire și perfecțiune în toate felurile și modurile posibile, dar nu reușesc niciodată. Dacă succesul îi ocolește constant, aceasta se întâmplă oare pentru că imaginea lor despre lume nu are o informație fundamentală? La rădăcina problemei trebuie să existe o concepție fundamental greșită; și anume, că este posibil să găsim perfecțiunea în lumea noastră perisabilă. 

Considerăm aceasta o concepție greșită pentru că, pe planul existenței în care trăim, viața perfectă nu poate exista niciodată. În lumea materiei vizibile și invizibile, totul este supus legii nașterii și morții – fiecare lucru creat, inclusiv ființa umană cu conștiința sa legată de pământ și sufletul său legat de sânge. Rozacrucea de Aur vorbește despre legea nașterii, creșterii și a decăderii, sau „înălțare, strălucire și dispariție”. Lucrurile iau naștere, ating un anumit vârf de maturitate și apoi se schimbă și se dezintegrează. Aceasta este legea acestei naturi și se aplică atât în prezent, cât și în viitor. 

Celălalt motiv pentru care vorbim de o concepție greșită este că, atunci când o persoană caută viața perfectă, el crede că viața perfectă este destinată lui, personalității sale pământești, ființei umane pământești egocentrice centrate pe eu. Omul se consideră „încoroanarea creației”. El se vede pe sine ca o ființă spirituală, imperfectă încă, dar totuși capabilă de perfecțiune, divinitate și viață veșnică, dacă nu aici, atunci în viitor; el crede că tot ce trebuie să facă este să se dezvolte și să evolueze și apoi, în cele din urmă, va fi perfect. 

Acest punct de vedere este la baza oricăror eforturi umane. Pe el se bazează întreg sistemul nostru de învățământ. Se exprimă în viața profesională, în structurile sociale și în politică. Toate partidele politice au ca punct de plecare această idee. Religia, știința și artele lucrează, într-un acord, nu numai pentru a menține viu acest ideal, ci și pentru a-l atinge. 

De-a lungul istoriei, s-au cheltuit cantități inimaginabile de energie și efort pentru atingerea acestui ideal și pentru a-i încuraja pe alții să facă din aceasta scopul vieții lor. Dar, dacă te uiți la rezultate, dacă te uiți la ceea ce s-a realizat de fapt ca rezultat al întregului efort – un rezultat de multe ori chiar opus a ceea ce s-a dorit – vei vedea de ce vorbim despre o concepție fundamental greșită, o amăgire atât de răspândită, încât să fie aproape universală. 

Efectul acestei iluzii organizate este îngreunarea realizării adevăratului scop al vieții. Iluzia deturnează „dorul de Acasă”, marea dorință pe care oamenii o simt pentru o altă viață, ținându-i departe de adevăratul ei scop, menținându-i concentrați în schimb pe încercările de a găsi satisfacție fie în această viață, fie în viața de apoi. 

Care este, deci, scopul vieții umane? Care este țelul real al acestei dorințe primordiale? Ce este acea viață care este atât de complet „alta” și unde poate fi găsită? 

Școala Rozacrucii de Aur consideră că singura sarcină a ființei umane este cooperarea într-un proces care va face posibilă renașterea ființei umane originare, divine. Atomul primordial din inimă este sămânța indestructibilă a acestei Ființe Umane din care trebuie să înceapă procesul renașterii. 

Atomul primordial din inimă este cel care trezește amintirea și neliniștea în ființa-eu, care, în comparație cu Ființa Umană originară, divină, nu este decât o imagine imperfectă. Cu toate acestea, vocația ființei-eu este de a permite renașterea Ființei Umane originare. Inteligența noastră, voința noastră și chiar însăși structura întregului nostru sistem biologic stau mărturie despre posibilitățile ascunse, prin care această sarcină poate fi îndeplinită. Cheia acestor posibilități latente este conștientizarea că veșnicia nu este menită pentru noi, ci pentru Celălalt din noi, care „stă la ușă și bate”, așteptând momentul când, în sfârșit, vom auzi vocea Lui. Trebuie doar să înțelegem că viața perfectă nu ne este destinată; că noi, ca ființe eu, nu suntem capabili de libertate absolută, armonie și bunătate. Ele sunt doar pentru Celălalt din noi, și acea Ființă Umană originară, cu dorința sa de a reveni la câmpul originar al vieții, este cea care ne inspiră să căutăm valori absolute. 

Sperăm că acum vezi efectele de anvergură ale concepției fundamental greșite. Vezi cum conștiința și voința ta sunt în mod constant îndreptate către atitudini și impulsuri care vin să împiedice realizarea scopului real al sentimentului de ”dor de Acasă” pe care îl simți? Vezi cum natura conștiinței-eu și întreaga structură a societății umane tind să păstreze această lipsă fundamentală de cunoaștere despre adevărata natură a dorinței umane? 

Prin această lipsă fundamentală de cunoaștere facem din ce în ce mai impenetrabile zidurile închisorii noastre construite de noi înșine. Creăm idei și experimentăm la nesfârșit și ne umplem câmpul vieții cu rezultate care, la rândul lor, devin cauzele a mai multor idei care leagă și mai puternic ființa umană adevărată de perisabilitate. Această cultură a ignoranței și a iluziei este realitatea dură ca stânca a existenței noastre în această lume. 

Oare vrem să ne eliberăm de această ignoranță și amăgire? Cum putem face acest lucru? Începând cu o întoarcere fundamentală, o restructurare fundamentală a întregii noastre ființe. Atunci nu vom mai vedea sinele și dezvoltarea ulterioară a egoului ca scop al vieții umane. În schimb, toată atenția noastră se va concentra pe sursa divină originară din noi, sursa dorului nostru primordial. Cu ajutorul acestei surse, va avea loc apoi un proces triplu, culminând cu renașterea Ființei Umane originare, divine. Acest proces nu poate fi explicat de nimic în această natură pământeană. Sursei divinului din interior îi vei permite să se dezvolte, numai dacă ești pregătit să faci din acestă sursă și procesul de renaștere pe care îl face posibil, cel mai important lucru din viața ta. 

Cei care încep în acest fel, pornesc într-o călătorie care îi va conduce către Adevărul unic, originar, eliberator, și astfel își vor descoperi adevărata ființă, pas cu pas. 

În următoarele explorări vom aprofunda acest proces de reînnoire. Deocamdată, am dori să încheiem cu un paragraf din cartea Filosofia elementară a Rozacrucii de Aur, scrisă de Jan van Rijckenborgh: 

„Întoarcerea fundamentală, așa cum se înțelege în Școala Spirituală, este baza pentru trezirea a trei noi capacității: în primul rând, o nouă voință aprinsă în Dumnezeu; în al doilea rând, o nouă înțelepciune care luminează planul lui Dumnezeu; în al treilea rând, o nouă activitate care cooperează pentru realizarea planului lui Dumnezeu. Aceste trei procese, pe care Școala Spirituală le dezvoltă de la bun început împreună cu elevul, formează cheile pentru învierea unui Om Nou, pentru un proces de renaștere care este singurul scop al filozofiei Rozacrucii.” 

Acum că ai studiat această perspectivă, pot exista întrebări pe care ai dori să le adresezi. Te rugăm să nu eziți să ni le adresezi oricând. Nu te îngrijora cu privire la cuvintele pe care le alegi pentru a formula întrebările, deoarece este mai important ceea ce se află în spatele cuvintelor și interacțiunea dintre noi. Prin această interacțiune putem ajunge la o înțelegere mai largă și mai profundă, care sperăm că, în cele din urmă, te va face să recunoști din interior dacă procesul descris de Școala Rozacrucii de Aur este, pentru tine, Calea eliberării.