În ultima noastră explorare am vorbit despre transfigurare. Acest proces este scopul vieții noastre ca personalități născute din materie. Transfigurarea poate avea loc atunci când intrăm în procesul pe care îl numim „endura”, în care toate forțele nesfinte din microcosmos sunt neutralizate. Acest lucru face posibilă reînnoirea Adevăratei Ființe Umane, a Microcosmosului originar.

Pavel spune în 1 Corinteni 15: „Ascultați, vă spun o taină. Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba […] Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. […] Atunci va fi cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.”

Aceste cuvinte exprimă chintesența mesajului Evangheliei și a procesului de restaurare a Adevăratei Ființe Umane. Tot ceea ce facem ca ființe umane, fie conștient, fie inconștient, are ca țel în cele din urmă atingerea acestui scop,

pentru că dorința către schimbare este înnăscută în noi toți. Cu toate acestea, egoul nu înțelege acest îndemn și îl interpretează ca un stimul pentru a câștiga mai multă putere pentru sine. Dar aceasta invocă judecata unei legi ce nu poate fi evitată: numai cei care sunt dispuși să-și piardă viața de dragul Ființei Divine din ei, o vor găsi pe cealaltă, Viața originară. Dacă egoul nostru persistă în menținerea sa, Viața originară rămâne de neatins, iar eforturile noastre vor deveni zadarnice. Nicio ființă umană nu se poate sustrage acestei legi.

Ce vrea să spună Pavel când folosește cuvântul „nemurire”? Să încercăm să explicăm luând în considerare diferitele legi cosmice care privesc microcosmosul și procesul de reînnoire.

La temelia minunatei noastre planete – din care cunoaștem doar o mică parte care a fost total dezorganizată de modul nostru de viață – se află o matrice divină, ca formulă alchimică. Această formulă a fost și este exprimată de Spiritul lui Dumnezeu în oceanul substanței primordiale. În felul acesta, printr-un proces insondabil de lung, s-a realizat ideea divină și s-a format sufletul originar, principiul manifestării, în substanța primordială. Acest suflet originar este cel în care se exprimă Spiritul universal. Duhul este purtătorul luminii.

Întreaga vastitate a spațiului nemărginit, intercosmic, este plină de substanța primordială. Este oceanul etern, plin de Viața divină, „Materia

Magica” universală care este necesară fiecărei forme de manifestare. Toate elementele, substanțele și forțele – cunoscute și încă necunoscute – sunt prezente în Substanța Primordială. În acest ocean de Apă Vie se manifestă „Marea respirație”, Spiritul de necunoscut, care mișcă Apa Vie și provoacă manifestarea. Această putere este „Suflarea lui Dumnezeu”.

Umanitatea originară, adamică a făcut parte din toate acestea, iar în acea stare ființa umană era purtătoarea de imagine a manifestării divine. Ea era forma în care se exprima sufletul originar. Această ființă umană ar putea fi numită „Manas”, gânditor, ființa spirituală concepută (sau, cu alte cuvinte, „gândită”) de gândurile lui Dumnezeu, căci puterile substanței primordiale au fost cele care l-au însuflețit și i-au dat formă în laboratorul minunat al microcosmosului său.

Cu toate acestea, un grup de ființe umane originare a ales să se abată de la planul divin al genezei și, în consecință, nu a mai putut exista în cadrul acestuia. Aceste ființe umane au coborât treptat la nivelul propriilor lor creații și s-au identificat cu materia din care au fost făcute creațiile lor. Despărțițe în acest fel de planul divin, ele au devenit sclavii propriilor creații. Ele și-au pierdut toată amintirea vieții originare și s-au cufundat complet în materie.

În acest fel, câmpul originar al vieții umane a fost denaturat. Grădina Edenului a devenit pustie. Raza de acțiune a umanității căzute s-a limitat la

o foarte mică parte a Pământului dialectic. Iar microcosmosul, laboratorul în Creația Divină, numai conținând Viață, s-a stins printr-o moarte interioară.

Genul de ființă umană capabilă să se manifeste într-un astfel de microcosmos – ființa umană așa cum o cunoaștem astăzi – nu mai este Manas, nu mai este un gânditor care duce la îndeplinire planul Creatorului său, ci un fenomen natural guvernat de forțele naturii.

Cu toate acestea, una dintre legile divine se îngrijește ca această idee originară să rămână întotdeauna legată de forma în care este exprimată, chiar dacă această formă a deviat foarte mult de la forma originară. Deci, deși ființele umane pot părăsi câmpul divin al vieții, natura lor originară, focul Spiritului, va rămâne mereu ascuns în ele ca principiu latent păstrat în atomul primordial din centrul ființei lor. În acest atom sau scânteie primordială de Spirit se află toate atributele necesare pentru a restaura Ființa Umană Originară, cerească. Acest fapt este cheia pentru a înțelege misterul mântuirii lui Pavel și profunzimea nemăsurată a făgăduinței din cuvintele sale: „Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.”

Atâta timp cât ființele umane nu aleg acest lucru ca scop al vieții lor, astfel încât sufletul originar să poată fi regenerat din atomul primordial, atâta timp cât preferă să se cufunde în dorințele egoului, vor deveni din ce în ce mai strâns legate de puterile acestei lumi. Viețile lor vor intra în conflict cu Viața

universală și vor continua să fie conduși de puterile care, în trecutul îndepărtat, au dus la Cădere.

Numai atunci când o ființă umană începe să trăiască într-un mod care este în armonie cu formula alchimică divină, microcosmosul este eliberat de lanțurile sale. Chiar și cel mai mic efort făcut de ființa-eu de a renunța la menținerea sa invocă întotdeauna un răspuns din partea atomului primordial. Dacă fiul face chiar și un pas pe calea întoarcerii, Tatăl face doi pași spre el.

Însă, ceea ce se întâmplă deseori, atunci când facem primele încercări de a ne satisface neliniștea trezită în noi de mișcările atomului primordial, este că încercăm să facem acest lucru cu resursele și energia egoului. Cât de des și cât de mult am încercat să facem îmbunătățiri – atât în propria noastră viață, cât și în societate – în acest fel! Eforturi ca acestea pot ține oamenii ocupați toată viața. Cu toate acestea, în cele din urmă, ele sunt doar o diversiune, deoarece atâta timp cât egoul rămâne pe tronul său, legea contrariilor rămâne în vigoare și schimbarea de durată nu se poate întâmpla. Aceasta este o capcană de care toți cei care caută Viața originară ar trebui să fie pe deplin conștienți. Eforturile care nu se bazează pe planul și energia atomului primordial nu pot duce niciodată la Viață în adevăratul ei sens. În cel mai bun caz, ele pot duce la o imitare a Vieții, în timp ce existența pământească, egocentrică, rămâne încă intactă. Ceea ce este muritor nu poate deveni nemuritor.

Așadar, restaurarea purtătorului de lumină căzut – „Arta Regală a Construcției” – nu este o dezvoltare pământească, ci spirituală. De aceea trebuie să înceapă întotdeauna cu Spiritul, prezent în atomul scânteie de Spirit. Acest elixir de aur păstrat în nucleul microcosmosului este singura energie care poate transforma plumbul naturii în aurul Spiritului. Când atomul primordial este activat, energia sa poate radia în întregul sistem uman, schimbând și transmutând întregul corp, celulă cu celulă.

Acesta a fost scopul adevăratului alchimist medieval. Alchimia pură este o știință sacră din vechime. Alchimistul adevărat nu este preocupat de fabricarea aurului pământesc sau de extinderea vieții pe Pământ. Mai degrabă, el este preocupat de baza spirituală a procesului de renaștere din Apă și Spirit despre care Christos i-a vorbit lui Nicodim.

Ceea ce vrem să înțelegeți este că renașterea nu este ceva abstract, sau o stare de emoție religioasă. Este un proces organic în care structura sistemului personalității și a microcosmosului este complet reînnoită. Deci, ne-am putea întreba, care sunt rezultatele sale în organism?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne amintim că există două câmpuri electromagnetice: cel al dialecticii, domeniul nostru de viață, și cel al Spiritului, câmpul de viață divin. Acest câmp de viață divin radiază patru raze, care uneori sunt numite „cele patru alimente sfinte”, „Mana” sau „Prana”. Aceste patru raze formează, hrănesc și întrețin creațiile Spiritului.

Ele constituie, de asemenea, substanța originară de viață din care este construit câmpul de viață divin. În mod clar, aceeași substanță trebuie folosită și pentru regenerarea Microcosmosului originar, Adevărata Ființă Umană.

Impulsul nostru de a căuta valori mai înalte provine, fără să știm, din atomul primordial, care tânjește după hrana celor patru alimente sfinte. În cele din urmă, când condițiile psihologice sunt potrivite, impulsul nostru de a căuta ne va aduce în contact cu un câmp de forță în care sunt concentrate cele patru alimente sfinte. Scopul Școlii Spirituale este să mențină un astfel de câmp de forță. Intrarea în contact cu un câmp de forță de acest fel provoacă întotdeauna o reacție vizibilă, chiar dacă s-ar putea să nu realizăm întotdeauna ce o cauzează sau să putem încă experimenta conștient puterile divine. Dacă reacția noastră la câmpul de putere este pozitivă, vom dori să participăm la el și vom face tot ce putem pentru a permite ca acest lucru să se întâmple.

Apoi, cu cât ne conectăm mai strâns și mai conștient cu acel câmp de forță, cu atât atomul scânteie de Spirit din noi va putea respira mai liber și mai puternic. Acest lucru va permite începerea procesului de schimbare fundamentală. Prin atomul scânteie de Spirit trezit, cele patru alimente sfinte vor începe să circule în sistemul nostru și rezultatul va fi că sistemul nostru endocrin va începe să reacționeze. Prima etapă a acestui proces este o activare sporită a glandei timus, situată în spatele sternului. Timusul emite o

substanță nouă în sânge și prin aceasta gândurile, dorințele și acțiunile noastre încep să se încarce, încetul cu încetul, cu un nou tip de energie.

Această primă atingere, însă, nu are încă niciun rezultat de durată, deoarece sistemul ficat-splină i se opune, neutralizând și evacuând hormonul timusului. Așa că la început pare adesea ca și cum căutătorul este aceeași ființă umană naturală ca înainte. Dar, pe măsură ce contactul cu câmpul de forță continuă, sistemul endocrin devine din ce în ce mai receptiv la cele patru alimente sfinte, până când în cele din urmă efectele lor sunt ancorate în sistemul endocrin și, prin urmare, în sânge și se pot răspândi în tot corpul. Capul, inima și sângele sunt acum încărcate cu acest nou elixir care a fost numit „remediul suprem” de către predecesorii noștri pe cale. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „puterea Spiritului Sfânt”, care hrănește Noul Suflet și face totul întreg, sfânt, sfințit. Deci aceste procese nu sunt abstracte, sau pur filozofice sau mistice. Ele se exprimă în mod concret în procesele de viață ale corpului. Puteți citi mai multe despre aceastea mai detaliat în cartea, Omul Nou care vine, de Jan van Rijckenborgh.

Școala Spirituală își propune să realizeze această lucrare cu elevii săi. Ea nu se oprește la reflecția mistică asupra câmpului originar al vieții divine, pentru că doar acest lucru nu ne-ar ajuta să intrăm în el. Cel mai important lucru pentru elevii Școlii Spirituale este acțiunea – acțiunea care duce la renașterea sufletului, pentru că Noul Suflet este cel care poate intra și locui efectiv în câmpul vieții divine. Dacă nu ne oprim doar la reflectare asupra

Căii, ci o urmăm, ne vom schimba, chiar de la început, în ceea ce privește sufletul și corpul. Căci scopul Căii este atingerea unei existențe total diferite.

Procesele fizice de transmutare pe care le-am tot explicat sunt fundamentul necesar pentru procesul de transfigurare. De aceea, Școala Spirituală subliniază faptul că transfigurarea nu poate fi începută decât pe această parte a vălului morții, în timp ce încă avem un corp fizic. Personalitatea din această natură – cu corpul său fizic – este necesară pentru a permite începerea procesului.

Procesul de transfigurare are mult mai multe aspecte decât pot fi tratate într-o explorare ca aceasta. Cu toate acestea, mai există un aspect despre care am dori să vorbim. Dacă, prin percepție și predare de sine, Gnoza poate deveni activă într-un elev al Școlii Spirituale, unitatea dintre cap și inimă, care a fost ruptă de Cădere, va fi restaurată.

În ordinea originară, natura divină, funcția capului era de a reflecta lumina emanată de atomul primordial din inimă. Totuși mai există un alt aspect despre care am dori să vorbim, Căderea s-a întâmplat pentru că purtătorul de lumină, capul, a vrut să devină lumina însăși, în loc să o reflecte. Aceasta a provocat o breșă între cap și inimă, iar lumina divină nu a mai putut fi asimilată. Acesta este adevăratul sens din spatele poveștii biblice despre Căderea lui Lucifer, pentru că numele Lucifer înseamnă „purtător de lumină”.

Deci, este de înțeles că primul pas pe calea întoarcerii va trebui să fie restabilirea unității dintre cap și inimă. Odată ce această condiție prealabilă pentru regenerare a fost îndeplinită, noua putere creatoare și inspiratoare a Gnozei va curge în întregul sistem nervos până când în cele din urmă ajunge în plexul sacral, care este guvernat de subconștient. În subconștient sunt stocate toate experiențele karmice și ale conștiinței personale. Prin afluxul de energie gnostică, subconștientul este adus într-o nouă stare, prin care strânsoarea karmei este slăbită și în cele din urmă neutralizată.

În acest fel se transformă plexul sacral. Acest focus devine acum poarta de acces către reînnoirea întregului microcosmos. Odată ce puterea Gnozei a realizat această transformare, aceasta merge în sus către sanctuarul principal pentru a continua procesul alchimic. Apoi elevul începe să-și vadă din ce în ce mai clar sarcina.

Am încercat să oferim o imagine de bază a modului în care circulă puterea gnostică, care sperăm că vă va fi dat o idee despre motivul pentru care „plexul sacral” este numit „plexul sfânt”. Căci, dacă această poartă este deschisă cu succes, puterea gnostică admisă poate dezvolta mult mai rapid noul corp sufletesc, astfel încât să devină din ce în ce mai structurat și mai viu. Și cu uimire vom vedea într-o zi miracolul: un nou sistem de personalitate a luat ființă, care coexistă cu vechiul, dar este total independent de acesta – un sistem de personalitate care este în lume, dar nu din această lume.

Dacă începem cu construirea acestui nou sistem de personalitate, a acestui nou Templu, dacă punem prima piatră, vom fi francmasoni în adevăratul sens al cuvântului. Pavel spune despre aceasta în I Corinteni 15:

„Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă,
Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc.

Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.”

Jan van Rijckenborgh scrie în volumul 4 din Gnoza Egipteană și chemarea ei în Prezentul Etern:

„Așadar, acum puteți vedea cum Dumnezeu poate să preia întregul sistem al naturii morții din voi și să-l aducă la renaștere, astfel încât temporalul să fie înghițit de etern. Figura naturală aparține lumii timpului, este supusă timpului, dar figura Sufletului este supusă forțelor cerești și, prin urmare, stă în eternitate. Deci timpul este dizolvat în veșnicie și moartea este biruită prin manifestarea corpului Sufletului.”