Dacă am ajuns până aici, am parcurs deja cea mai mare parte a acestei călătorii interioare prin Învățăturile Universale, așa cum sunt ele predate în Școala Rozacrucii de Aur. Cu toate acestea, știm că cele două explorări rămase nu vor fi suficiente pentru a completa imaginea pe care am încercat să o arătăm, căci calea prezentată de Rozacrucea de Aur este o cale de dezvoltare fără sfârșit. 

Cu toate acestea, dacă ai citit aceste texte cu o minte deschisă, motivat de o dorință interioară de a găsi Adevărul, credem că ți s-au deschis deja multe uși și ai fost „atins de dorința de libertate”. Intenția noastră a fost de a oferi o perspectivă mai clară asupra domeniului nostru de viață, a legilor care îl guvernează și asupra adevăratului său scop. Sperăm că această perspectivă a ofertit o nouă energie, claritate și impuls dorinței tale de eliberare De acum rămâne doar să fi dispus și capabil să acționezi și să pui în practică cele învățate! 

Tot ceea ce am discutat a fost menit să trezească în interior dorința unei conexiuni de durată cu Învățăturile Universale. În această prezentare am dori să explicăm importanța unei astfel de conexiuni. 

Cînd vorbim despre aspecte ale Învățăturilor Universale, de foarte multe ori ne angajăm în considerații profund filozofice, istorice sau intelectuale. Deși,acestea pot fi uneori extrem de interesante și pot crea o perspectivă mai profundă asupra conexiunilor existente, numai acest tip de studiu nu poate oferi acces la esența spirituală a acestor învățături. 

Căci esența lor spirituală este Lumina, radiația. De aceea, accesarea directă, nemijlocită a acestor învățături este posibilă numai prin percepție interioară, și nu prin citire sau studiu. 

Atunci de ce își notează inițiații învățăturile? Și de ce Școala Rozacrucii de Aur oferă atât de multă literatură? Este important să o citești? 

Cu siguranță da. Dar trebuie făcută o distincție clară între esența Învățăturilor Universale – care este radiația – și expresia acestor radiații, adică, cuvântul exprimat. 

Prin însăși natura lor, Învățăturile Universale în sine nu pot fi niciodată prezentate în scris sau comunicate prin vorbire, deși cuvintele și simbolurile pot fi folosite ca indicatoare, orientând căutătorul spre o experimentare directă a acestora. 

Cuvintele și simbolurile nu au puterea eliberatoare a Gnozei în sine. Ele sunt doar un vehicul, oferindu-vă oportunitatea de a intra în contact cu Gnoza în propria voastră ființă interioară. Prin această conexiune interioară cu radiația Gnozei se obține cunoașterea autentică. 

Modul cum se petrece acest lucru este discutat mult mai detaliat în cartea, „Gnoza universală”, scrisă de Jan van Rijckenborgh, din care am dori să vă oferim un scurt fragment: 

„Mulți pot găsi ceea ce urmează a fi destul de ciudat. Cum se pot dobândi cunoștințele prin radiații și nu prin studiu? 

Ei bine, dacă admitem că personalitatea din microcosmos este un sistem electromagnetic, vom înțelege că ea poate fi supusă unor fenomene de atracție și respingere. 

Ca urmare este posibil ca noi să reacționăm direct la radiațiile Învățăturilor Universale. Dacă există o reacție negativă, aceste radiații vor fi respinse și nu se va obține o perspectivă reală. Totuși, dacă reacționăm pozitiv la cele auzite și dorim să le înțelegem și să le punem în practică, această dorință va provoca o atracție între sistemul electromagnetic al personalității și radiația Învățăturilor Universale, care se afla în spatele cuvintelor. 

În acest fel, aceste învățături vor fi admise în sistemul nostru. Dacă apoi încercăm să ne adaptăm întreaga noastră atitudine de viață la radiațiile gnostice pe care le-am primit, atunci sistemul electromagnetic al personalității noastre se va schimba. Se va acorda la ele.În acest fel, înțelegerea dobândită va deveni o parte nepieritoare a ființei noastre, și nu o simplă construcție mentală, iar sistemul nostru va fi pregătit pentru un contact ulterior cu Învățăturile Universale. 

Sperăm că aceste cuvinte vă permit să vedeți ceva din realitate. Cuvintele nu sunt altceva decât posibilități de conexiune. Radiațiile Învățăturilor Universale este experimentată doar atunci când omul începe să lucreze cu ele. Urmând Calea, apare o înțelegere mai profundă. Cunoștințele dobândite din surse exterioare, fără a le asimila și a lucra în interior cu ele, sunt doar intelectuale și nu oferă acces la adevărata Viață. 

Biblia vorbește în acest context despre credința „interioară” care dă viață. O astfel de credință interioară nu înseamnă acceptarea învățăturilor primite de la o autoritate. Credința în sensul Învățăturilor Universale este o „cunoaștere interioară”. Este rezultatul trezirii atomului primordial și atingerii ei de către radiațiile Gnozei. 

O astfel de credință face posibil un contact din ce în ce mai profund cu puterea din spatele cuvintelor și simbolurilor gnostice, cu însăși Sursa Luminii. De aceea, în Biblie, credința este numită „adevărul lucrurilor sperate și dovada lucrurilor nevăzute”. Dacă acest tip de credință nu este prezent în individ, Învățăturile Universale rămân o carte închisă. Credința în sensul teoretic, intelectual nu se întemeiază pe certitudine și, prin urmare, este întotdeauna speculativă, leagată de autorități exterioare. 

Cei care, pe baza acestei credințe interioare, se deschid și se îndreaptă către Sursa Luminii, vor recunoaște ceea ce au nevoie de a învăța și vor lua măsurile necesare în viața lor. În felul acesta credința interioară – care este în același timp certitudine interioară – are ca rezultat fapta eliberatoare. 

Ea devine sabia Spiritului care este folosită, de cei care au curajul, de a străpunge cercul restrictiv al dialecticii. Le permite să renunțe treptat la toate percepțiile și atașamentele eului egotic, fie că sunt înnăscute sau dobândite. 

Dar, totuși, acest ajutor interior nu este dat automat unei persoane. Poate fi dat doar dacă există dorința sinceră de a pune capăt supremației acestui ego dialectic în viața voastră. Căci se aplică întotdeauna legea gnostică: ceea ce primești va fi în concordanță cu ceea ce ești. 

Dacă această călătorie interioară a reușit să trezească sau să sporească această dorință în tine – și tu singur ești cel care poate decide asta- atunci munca noastră a avut rezultatul dorit. Înseamnă că radiațiile Gnozei au fost capabile să te atingă prin aceste cuvinte și aceste radiații au adus o schimbare în tine. Atomul primordial – sursa acestei dorințe de mântuire – a fost stimulat la o activitate mai intensă. Acesta este – sau poate fi – începutul procesului de schimbare fundamentală. 

Apoi, dacă ești pregătit să acționezi conform dorinței de eliberare a inimii tale, activitatea reînnoită a atomului primordial va putea continua. Va începe să influențeze sângele și fluidul nervos, astfel încât treptat compoziția acestora se va schimba. Receptivitatea la Gnoză va crește și în acest fel vor fi încărcate cu o putere, care nu este puterea „acestei lumi”. 

Este puterea Christului cosmic. 

Acesta este secretul următoarelor cuvinte din Evanghelie, eliberate de dogma și credința într-un Christos istoric. 

„Puterea cosmică a lui Christos este cu siguranță „vărsată pentru mulți”, dar ea poate intra doar în cei care sunt conștienți, că sunt separați de originea lor divină.” 

Asta înseamnă să fim conștienți de principiul sufletului nemuritor din noi, dar să știm totuși, că trebuie să trecem printr-un proces de moarte progresivă și o înviere spirituală. Înseamnă a ști că „Tatăl este în mine și totuși sunt întemnițat de neputința conștiinței mele limitate”. 

Această conștientizare este cea care va debloca Învățăturile Universale și le va face accesibile pentru integrare. Și cu cât le asimilezi și lucrezi mai mult cu ele, adaptându-ți modul de viață la cerințele acestora, cu atât ți se vor dezvălui mai mult. 

În continuare, am dori să vorbim despre Biblie ca expresie a Învățăturilor Universale. În acest curs am citat o serie de texte biblice și am dori să arătăm ce valoare acordă Școala Spirituală Bibliei. 

În Confessio Fraternitatis Rosae Crucis, un text din secolul al XVII-lea, care face parte din „Testamentul spiritual al ordinului clasic al Rozacrucii”, sunt scrise următoarele: 

„… cei mai apropiați de noi și cei mai asemănători nouă, fac din această carte un principiu călăuzitor al vieții lor, centrul eforturilor lor pentru 

cunoaștere și o tratează ca pe un compendiu și un parcurs al căii de evoluție a lumii întregi. […] 

Mai degrabă, dorim să mărturisim că de la începutul lumii nu i s-a dat omului o lucrare mai mare, mai admirabilă sau mai binefăcătoare decât Sfânta Biblie: binecuvântat este cel ce o posedă; mai binecuvântat este cel care o citește; cel mai binecuvântat este cel care o înțelege pe deplin; însă, cel care se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu, este cel care o ascultă, o înțelege și o aplică prin faptele sale.” 

Așadar, în viziunea lor asupra Bibliei, Rozacrucienii clasici fac referire directă la faptă, la acțiune. Cum să îndeplinim această faptă? 

Făcând ceea ce – în Lumina puterii primite – am recunoscut a fi necesar. 

Asta înseamnă să urmezi Calea. 

Pentru a face acest lucru în mod eficient, trebuie să realizăm că încrederea în dogme și autorități exterioare nu ne poate ajuta, și că singura modalitate de a ne satisface dorința primordială de mântuire este să urmăm o cale care duce către o altă lume, o lume divină. Pe această cale, autocunoașterea și înțelegerea reprezintă primul pas. 

Din această autocunoaștere și înțelegere se naște dorința de a pune în practică ceea ce a fost înțeles și de a urma calea eliberării în faptă și adevăr. Această dorință de schimbare autentică este al doilea pas. 

Dorința de mântuire atrage energii care fac posibilă depășirea egoului voluntar care se plasează întotdeauna în centru. 

Eul se predă tot mai mult impulsurilor și ghidării energiilor nou asimilate. Acesta este al treilea pas.

Ca urmare devine posibilă o nouă abordare a vieții. Acesta este al patrulea pas, care în cele din urmă are ca rezultat eliberarea de natura pământească și intrarea în Noua Viață, al cincilea pas. 

Așadar, această cale încincită a transfigurării nu este o cale a teoriei, plină de concepte și idei, ci o cale de acțiune eliberatoare practică. Fără acțiune nu putem obține nimic pe Cale, chiar dacă am studiat Biblia și fiecare carte despre Rozacruce din scoarță în scoarță. 

Numai propria noastră acțiune – răspunsul nostru real la Lumină, ne va deschide calea și ne va oferi noi perspective. Și această cheie este cea care ne va permite în cele din urmă să înțelegem limbajul sacru. Ceea ce fapta cheamă la viață în noi va fi confirmat de limbajul sacru. Acesta este motivul pentru care am folosit din când în când texte biblice. Ele confirmă ceea ce este transmis prin Învățăturile Universale. 

Privită în această lumină, devine clar, că Biblia, în special Noul Testament, nu este o carte de aplicat în condițiile obișnuite ale vieții pământești. Biblia poate fi citită și înțeleasă în sensul corect, doar atunci când urmăm Calea. 

O indicație în acest sens este dată în evanghelia după Matei 13, unde citim: 

„Atunci ucenicii au venit și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde? Iar el le-a răspuns: Vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da mai mult și va avea din belșug; dar celui ce nu are, chiar și ceea ce are, i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că văzând ei nu văd, și auzind, nu aud și nici nu înțeleg.” 

Conștiința eu și vehiculele sale sunt instrumente ale lumii dialectice și, în ceea ce privește impulsurile lumii spirituale, „auzind, ei nu aud și văzând, ei nu văd.” Conștiința eu este un produs al aceastei naturi pământești și chiar 

dacă avem cunoștințe extinse despre Biblie, chiar dacă, cu intelectul am memorat numeroae texte biblice și am studiat și am comparat între ele multe sisteme religioase, asta nu ne va permite accesul la adevăratul sens al Bibliei. 

Așa se explică existența atâtor traduceri și interpretări contradictorii ale Bibliei și motivul pentru care ea a suferit de-a lungul veacurilor, atât de multe modificări și falsificări. Iată de ce se duc atât de multe războaie în numele religiei și de ce pot fi unii oamenii persecutați în numele Bibliei. 

Ne putem întreba: 

Dacă este închisă cu șapte peceți, atunci de ce i s-a dat omenirii Biblia? 

Elevul Școlii Rozacrucii de Aur experimentează Biblia ca un fel de „sublimare” în cuvinte a tiparelor de experiențe de care are parte un individ, care urmează Calea eliberării sufletului. 

Biblia este atunci capabilă să funcționeze ca un ghid practic pentru fiecare pas al căii interioare, confirmând elevului că pasul pe care tocmai l-a făcut a fost într-adevăr cel corect și luminând pasul următor. 

De aici și cuvântul „testament”. Un testament este o confirmare, o pecetluire a ceva ce a fost împlinit. Școala spirituală vede Biblia ca o confirmare a ceea ce este recunoscut în interior pe calea reînnoirii. 

Pentru mulți oameni, Biblia este o colecție de gânduri și concepte sau o relatare istorică. De aceea a devenit o carte controversată, fiind respinsă de unii și venerată de alții. Dar pentru cei care vor să urmeze calea eliberării, Noul Testament devine realitate, o atingere a Spiritului Sfânt, o voce care îi scoate din viața dialectică și îi călăuzește spre eternitate.

În sens ezoteric, se poate vorbi cu adevărat de două Biblii. Prima este cartea vizibilă, cuvântul tipărit pe care fiecare dintre noi o poate poseda și citi. A doua este Biblia invizibilă, Învățăturile Universale ale căror expresie este cartea. Această a doua Biblie este înțelepciunea omniprezentă a lui Dumnezeu. Este Gnoza, neatinsă de mâinile omului, protejată de Frăția sufletelor nemuritoare. Aceste Învățături Universale au coborât odată cu microcosmosul căzut în lumea duală. Sunt ca „o umbră dinspre mâna ta dreaptă”. Au rămas alături de omenire când a părăsit Paradisul, concretizând Calea eternă care ne va conduce pe fiecare dintre noi la eliberare. 

Biblia vizibilă poate fi înțeleasă doar atunci când Biblia invizibilă trăiește în interior. De aceea, un căutător trebuie să înceapă prin a descifra Biblia invizibilă, permițând dorinței sale de mântuire – vocii atomului primordial – să fie factorul călăuzitor în viața sa, pentru că numai atunci sistemul său va deveni receptiv la radiațiile Universalului. Învățăturile, Biblia invizibilă este deblocată numai pentru persoana care urmează calea și o transformă în realitate. De aceea susținem și noi din toată inima cuvintele din Confessio Fraternitatis și împreună cu Rozacrucienii clasici repetăm: 

„Mai degrabă, dorim să mărturisim că de la începutul lumii nu i s-a dat omului o lucrare mai mare, mai admirabilă sau mai binefăcătoare decât Sfânta Biblie: binecuvântat este cel ce o posedă; mai binecuvântat este cel care o citește; cel mai binecuvântat este cel care o înțelege pe deplin; 

însă, cel care se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu, este cel care o ascultă o înțelege și o aplică prin faptele sale”