În ultima noastră explorare, am explicat modul în care personalitatea poate contribui la eliberarea microcosmosului. Toate organele corpului – în special sângele – au și alte funcții pe lângă cele biologice. Când noi, ca personalități, ne recunoaștem și ne acceptăm sarcina, aceste funcții suplimentare ale vehiculelor noastre corporale ne ajută să cooperăm conștient în procesul de restaurare a adevăratei Ființe Umane.

Procesele metabolice care au loc în corpul nostru sunt, de asemenea, implicate în procesul de schimbare fundamentală. Fiecare intuiție, fiecare pas înainte, înseamnă o schimbare a caracteristicilor ascunse ale anumitor organe. În acest fel, ființa aurică se schimbă și ea, iar microcosmosul devine din ce în ce mai receptiv la forțele care vor duce în cele din urmă la renașterea sufletului.

Dar, trebuie să ne amintim că nu personalitatea cvadruplă cu sufletul ei pământesc va fi spiritualizată. Nu va deveni adevărata Ființă Umană și nici nu va intra în lumea divină. Acest lucru este imposibil, deoarece, „carnea și sângele nu pot moșteni lumea Spiritului”. Deci, dacă Evanghelia spune că ființa umană trebuie să renască „din apă și din Spirit”, atunci nu se referă la ființa-eu, ci la Ființa Umană originară, născută din atomul primordial și locuind în mijlocul unui firmament microcosmic restaurat la starea sa originară, divină.

Este sarcina personalității să permită începerea procesului de schimbare fundamentală, să coopereze cu el și, în acest fel, să elibereze calea pentru reînnoirea microcosmosului. Și, deși personalitatea este limitată într-o oarecare măsură de ființa aurică, noua sa perspectivă asupra planului divin eliberează suficiente resurse pentru ca ea să poată începe această sarcină. Dacă poți înțelege și accepta această sarcină – care este și sarcina ta – atunci se pot înțelege consecințele fundamentale ale acestui proces, deoarece esențial pentru un Rozacrucian este să-și folosească perspicacitatea și să o îmbine cu acțiunea. De prea multe ori, în viața obișnuită, există o prăpastie largă între teorie și practică, între percepție și actualizare. Aceasta este una dintre caracteristicile existenței pământești. Dar pe calea către viața originară, o astfel de prăpastie nu poate și nu trebuie să existe. Intuiția singură, deși un început necesar, nu este suficientă. Perspicacitatea trebuie transformată în realitate, prin acțiune. Atitudinile și comportamentul nostru, întreaga noastră stare interioară și

exterioară, trebuie aduse în armonie cu cunoștințele dobândite. Aceasta este calea transfigurării.

Cum putem urma acest drum? Prin întoarcerea fundamentală, prin neutralizarea naturii noastre pământești. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să vă eliberați gândurile și sentimentele de orientarea lor centrată pe eu și să le îndreptați către Celălalt din voi. Acesta trebuie să fie singurul tău obiectiv. Clipă de clipă, orice faci sau te abții de la a face, ar trebui să fie plasat în această lumină și, dacă este necesar, modificat. Și, chiar la începutul acestui drum, există anumite schimbări de bază pe care le poți face în viața ta, care îți vor fi de mare ajutor.

În primul rând, dieta ta poate fi adaptată nevoilor traseului. Sângele – atât de important în procesul de eliberare – este foarte influențat de alimentele pe care le ingerăm și de forțele pe care le conțin. Prin forțe, nu ne referim doar la vitamine. Mâncarea poartă alte influențe, mai subtile, care pot avea un efect asupra modului în care gândești și simți; le numim eteri. Așa că dieta ta poate afecta măsura în care ești capabil să țintești scopul eliberator, căci tot ceea ce influențează sângele, influențează întreaga ființă umană. Aceasta este o lege fundamentală a vieții. Sângele este o componentă a sufletului ființei umane.

Desigur, nu ne referim la faptul că dieta, în sine, este eliberatoare. Este doar o chestiune de a face tot posibilul pentru a vă asigura că, corpul rămâne un

instrument utilizabil pe cale. Prin urmare, este logic să alegeți alimente care să nu dăuneze sângelui și care să susțină organismul. Aceasta înseamnă, printre altele, că este de preferat să nu consumăm carne, nu numai din motive etice, ci și pentru că sângele animal și acidul uric conțin forțe eterice și astrale care, atunci când sunt admise în sângele nostru prin sistemul digestiv, ne leagă de pământ și interferează cu capacitatea noastră de a discerne adevărul despre motivul pentru care suntem aici pe acest pământ și ce trebuie să facem pentru ca eliberarea să devină posibilă.

Așadar, dieta cuiva care dorește să urmeze calea eliberării ar trebui să fie compusă din fructe, legume și alte plante comestibile, anumite ierburi și produse ale animalelor erbivore vii. O dietă exclusiv cu alimente crude nu se recomandă, din cauza sensibilității excesive pe care aceasta o poate crea. Cu toate acestea, dincolo de aceste linii directoare de bază, Rozacrucea de Aur nu stabilește nicio regulă detaliată, pentru că dieta ta ar trebui să fie adaptată climatului în care locuiești și nevoilor tale individuale. O persoană, de exemplu, poate avea nevoie de mai multe proteine, carbohidrați, grăsimi sau săruri minerale decât alta.

Există și alte modificări simple pe care le putem face stilului nostru de viață, care ne vor ajuta foarte mult dacă dorim să urmăm calea. De exemplu, cel mai bine este să evitați alcoolul, nicotina, narcoticele și tranchilizantele. Este bine cunoscut faptul că alcoolul atenuează capacitatea de a raționa. Dar chiar și cea mai mică doză are, de asemenea, un efect puternic asupra

glandelor pineale și pituitare. Aceste efecte negative asupra conștiinței, la rândul lor, ne fac susceptibili la tot felul de forțe și influențe negative. Nicotina accelerează procesele de degenerare din corpul eteric. Sistemele respirator și circulator, creierul și nervii sunt, de asemenea, subminate. Nicotina este, de asemenea, un iritant pentru nervi, ceea ce face emoțiile noastre mai explozive și mai greu de reglat. Efectele narcoticelor și tranchilizantelor seamănă cu cele ale nicotinei și alcoolului. În plus, trebuie subliniat că narcoticele nu pot permite niciodată accesul în câmpul vieții divine. Doar întoarcerea fundamentală și perseverența constantă în a urma calea eliberării pot face acest lucru.

Medicamentele sintetice și aditivii alimentari pot avea, de asemenea, influențe dăunătoare, deoarece generează dezumanizarea corpului eteric. Aceasta înseamnă că, corpul eteric își pierde vibrația individuală și devine din ce în ce mai puțin distinct de câmpul eteric general al Pământului. În acest fel, procesul de cristalizare este foarte mult accelerat. Aspectul mineral devine prioritar în sistem, iar nadirul materialității este atins.

Un alt aspect este că elevii Rozacrucii de Aur nu poartă blană sau pene. În afară de considerentele etice, există și un motiv spiritual pentru aceasta. Părul de animale (și părul uman, de asemenea) are un câmp de radiație magnetic caracteristic care atrage sau respinge. Părul bine conservat păstrează încă această abilitate, chiar și după ce animalul este mort. Deci,

atunci când ne îmbrăcăm în piele de animale, suntem afectați de câmpul de radiație al animalului respectiv.

Spațiul nu ne permite să spunem mai multe despre aceste probleme momentan, dar vorbind cu elevii și citind literatura Școlii cu siguranță vei putea afla tot ce trebuie să știi. Un punct cheie de reținut, totuși, este că sugestiile date în această explorare sunt cu adevărat utile doar dacă fac parte din întregul proces de a urma calea eliberării. Ca scopuri în sine, ele nu sunt capabile să elibereze ființele umane de materie. Deși sunt cu siguranță importante, motivele noastre raționale, morale și etice pentru schimbări ale stilului de viață, cum ar fi vegetarianismul, nu sunt suficiente. De asemenea, trebuie să avem motive spirituale pentru că, atâta timp cât Ființa Umană originară, divină, nu a renăscut în microcosmos, rămânem într-o stare fundamentală bolnavă, pe care nimic altceva nu o poate vindeca. Ceea ce trebuie să înțelegem este că o abordare rațională și morală a vieții, acordând atenția cuvenită principiilor umane, este cu siguranță necesară. Dacă, însă, noi facem din aceste lucruri, și nu din Spirit, scopul central al vieții noastre, atunci legea dialecticii ne va arăta că totul este iluzoriu.

Așa că, ar trebui să alegem o abordare care elimină cauza principală a tuturor problemelor noastre: neutralizarea eului, predarea sinelui către natura divină. Atâta timp cât nu dorim, sau nu putem accepta acest proces, toate eforturile noastre de a ne îmbunătăți viețile și lumea vor avea ca

rezultat doar schimbarea unei probleme cu alta. Granițele dialecticii nu vor fi depășite.

Doar dacă înțelegi și accepți mai întâi nevoia de a-ți preda ființa Celuilalt din tine, schimbările stilului de viață pe care le-am discutat aici vor contribui la eliberarea microcosmosului tău. Neliniștea interioară care decurge din reamintire va fi atunci înțeleasă și se va schimba într-o dorință de mântuire. Și tocmai dorul este cel care atrage și recepționează forțele luminii gnostice în microcosmosul tău. Cu ajutorul acelor forțe gnostice reînnoitoare, vei descoperi că poți face aceste schimbări de bază ale stilului tău de viață în mod destul de natural, fără a pune nicio presiune nejustificată asupra ta. Îți vei dori chiar să faci aceste modificări și, deși sângelui tău îi poate lua ceva timp pentru a se adapta, cu siguranță o va face, dacă este timpul potrivit. De fapt, suntem foarte conștienți că aceste ajustări necesită timp, și de aceea cei care decid să se alăture Școlii Spirituale petrec o perioadă de pregătire, ca membri ai Aspectului 1.

Am explicat mai devreme că tu – ca sistem de personalitate cvadruplu – ești partea muritoare a microcosmosului tău și că microcosmosul tău nu mai participă la natura divină. Microcosmosul tău se află așadar sub controlul forțelor nondivine și tu, la rândul tău, ești sub controlul microcosmosului tău. De fapt, tu – și tot ceea ce gândești, simți, dorești și faci – ești produsul forțelor care operează în microcosmosul tău; iar natura acestor forțe, așa cum am explicat mai devreme, este determinată de karma acumulată a

nenumăratelor încarnări. Toate acțiunile și reacțiile personalităților anterioare din sistemul tău microcosmic sunt înregistrate în lipika acestuia, care acționează apoi ca un fel de filtru, atrăgând ceea ce este în armonie cu ea și respingând ceea ce nu este. În acest fel, lipika controlează forțele care lucrează în microcosmosul tău, care la rândul lor determină tipul de persoană care ești.

Deci, dacă personalitatea ta are caracteristici care îți provoacă durere (și orice ființă umană le are), aceste caracteristici există datorită naturii lipicii tale, care la rândul ei este determinată de trecutul tău microcosmic. Nu tu ai făcut aceste probleme; le-ai moștenit. Și ești limitat în ceea ce poți face pentru a le rezolva prin lipika ta, care admite în microcosmosul tău doar acele forțe care sunt în armonie cu ea. Deci, este ca și cum ai fi într-o închisoare, cu microcosmosul tău ca temnicer și lipika ta definind natura lanțurilor tale.

Această situație este menținută prin interacțiunea constantă dintre lipika și personalitate. Deci, atâta timp cât orientarea personalității rămâne centrată pe eu, atâta timp cât personalitatea continuă să creadă că este Ființa Umană originară, că este scopul creației, nu poate exista nicio posibilitate de a ieși din acest ciclu interminabil de prizonierat.

Dacă adevărata Ființă Umană se va dezvolta, focul menținerii sinelui și al egocentricității nu vor mai fi alimentate. Dacă înțelegi acest lucru, vei

recunoaște semnificația reală din spatele cuvintelor lui Ioan Botezătorul: „El” – adevărata Ființă Umană – „trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez”, și al cuvintelor lui Christos: „Cel care vrea să-și piardă viața pentru mine, acela și-o va păstra” – cealaltă viață.

Dacă accepți că propria conștiință este separată fundamental de Dumnezeu, următorul pas este să „ieși în deșert”, așa cum a făcut Ioan Botezătorul. Aceasta înseamnă să vezi viața pământească așa cum este ea, și să te străduiești pentru ceea ce este ea. Înseamnă că, pentru tine, viața conștiinței eu, o viață centrată pe obiectivele, dorințele și concepțiile egoului personal, devine un deșert. Oricine vrea să ajungă în Țara Făgăduinței trebuie să călătorească prin acest deșert. Nu există alt drum.

Un alt lucru de care trebuie să ne dăm seama este că menținerea amăgirii eului uman are loc nu numai la nivel individual, microcosmic, ci și la nivelul lumii în general. Acest lucru face și mai dificil pentru ființele umane să realizeze amăgirea în care își duc existența sau să facă ceva constructiv pentru a se elibera de ea. Să explicăm.

Am menționat deja că în jurul microcosmosului există un câmp de radiații. Toate câmpurile noastre de radiații microcosmice umane formează împreună un câmp de radiații colectiv care cuprinde întregul Pământ. Acest nor colectiv este încărcat cu rezultatele iluziei umane. Este o încurcătură uriașă de fire karmice, acumulate de-a lungul întregii istorii a vieții umane. Precum sus,

așa și jos. Așa cum este microcosmosul, așa este și macrocosmosul. Aceasta este o lege primordială. Așa cum ființa aurică și personalitatea se susțin și se mențin una pe cealaltă, tot așa acest câmp de radiație colectiv și microcosmosul care trăiește în el se susțin și se mențin reciproc. Ele sunt interdependente.

Impulsurile și forțele emanate de omenire sunt radiate înapoi de acest nor într-o formă concentrată. Ființele umane reacționează apoi cu un comportament care intensifică și mai mult situația. Și așa continuă. Acest ciclu de evenimente se întâmplă nu numai în propria noastră ființă interioară – cu propriile noastre idei, gânduri, dorințe, frici, etc, concentrate și reflectate înapoi către noi de către ființa aurică – ci și la nivel colectiv. Și există multe instituții sociale și evenimente de masă care întăresc acest proces. Mass-media, în special, funcționează ca un mijloc de concentrare a amăgirii eului uman și de a se asigura că este menținut și hrănit. Și când ființele umane se lasă purtate de fervoarea unei mulțimi – așa cum se întâmplă la meciurile sportive, mitingurile în masă și, de asemenea, în timpul conflictelor și războiului, de exemplu – atunci, de asemenea, iluziile individuale egocentrice sunt concentrate într-un nor imens care îi poate conduce la un comportament extrem decât ar fi experimentat-o vreodată singuri. Amăgirea eului uman poate fi menținută și prin mijloace magice, de exemplu, încurajând mulți oameni la care amăgirea este încă centrală, să repete anumite rugăciuni și mantre.

În toate aceste moduri, vibrațiile sunt radiate în atmosferă, unde se combină pentru a forma concentrări enorme de forțe similare. Acești nori de forțe combinate pot deveni atât de puternici încât își asumă conștiința și inteligența proprie, astfel încât, în toate intențiile și scopurile, ei devin de fapt „ființe”. Aceste ființe au fost întotdeauna descrise în limbajul sacru, de exemplu, ca „eoni și arhoni”, sau „principii și puterile acestei lumi” sau, generalizând „prințul acestei lumi”.

De aceea, este atât de dificil pentru ființele umane să găsească și să urmeze calea eliberării. Atâta timp cât nu vedem prin amăgirea menținerii sinelui, suntem ținuți captivi de forțe aflate în afara controlului nostru și, în general vorbind, dincolo de cunoașterea noastră. Prin dorințele noastre egocentrice, gândirea, voința și comportamentul, hrănim eonii, iar ei, la rândul lor, ne controlează și ne limitează la imaginea amăgitoare asupra vieții, astfel încât ei să poată fi hrăniți în continuare.

Viața în menținerea sinelui creează karma; acumulează datorii peste datorii, atât colectiv, cât și individual. Practic, la fiecare nivel al vieții, menținerea este factorul dominant; ia mii de forme. Egoul personal – atunci când este condus într-un colț – caută întotdeauna modalități de a-și apăra și de a-și menține amăgirea fundamentală. Și dacă egoul alege cultura, sau dobândirea de cunoștințe, sau religia, sau politica, sau umanismul, sau exercițiile oculte și ezoterice, sau orice alt domeniu al efortului uman, prea des aceste lucruri sunt folosite doar ca mijloace de diminuare sau amânare a

suferinței egoului, evitând în același timp să recunoască cauza reală a suferinței, menținerea.

În acest fel, ființele umane înșăși creează „blestemul eonilor”. Menținerea noastră este ceea ce face posibilă existența continuă a acestor inteligențe invizibile care ne guvernează domeniul de viață. Deci nu are sens să ne plângem de eoni, de parcă am fi victimele lor neajutorate. Prin eforturile noastre de a ne menține existența în amăgire, ajutăm să hrănim eonii; refuzând să acceptăm adevăratul nostru loc în microcosmos, ca slujitori ai Celuilalt divin din noi, le permitem eonilor să aibă putere asupra noastră.

În acest fel, ne întărim propria stare de prizonierat și pe cea a semenilor noștri. Dar, după multe lecții amare învățate în școala experienței, există șansa ca noi să fim dispuși să vedem prin amăgirea noastră și să acceptăm întreaga amploare a acesteia. Și atunci vom fi receptivi la o altfel de lecție; putem învăța cum să trăim într-un mod care va contribui la eliberarea microcosmosului. Atunci ce trebuie să facem?

În primul rând, trebuie să ne retragem în mod conștient din strânsoarea „forțelor întunericului”, „prințul acestei lumi”. Putem face acest lucru prin diminuarea egocentrismului nostru. Acest lucru nu se realizează prin exaltarea mistică sau prin munca cu sine într-o stare emoțională extatică și nici țesând rețele intelectuale de gândire, ci doar realizând cu claritate că abordarea egocentrică a vieții este ancora prin care microcosmosul nostru

este ținut legat de lumea dialectică. Și dacă menținem clar această realizare în fața conștiinței noastre și alegem, în schimb, să-l facem pe Celălalt din noi centrul vieții și al motivației noastre, atunci treptat egocentrismul nostru își va pierde o mare parte din forța sa motrice. Treptat, eul va deveni tăcut. Acesta este procesul pe care îl numim „endura” și pe care Pavel l-a numit „moartea zilnică”. În acest proces, egocentrismul nostru se stinge prin întoarcerea noastră fundamentală, îndreptarea noastră către Gnoză. Dacă începem cu endura, Celălalt din microcosmosul nostru se poate realiza și renaște.

După ce ai citit acest lucru, s-ar putea să îți imaginezi tot felul de dificultăți pe care le-ar putea cauza endura în viața personală. Dar, fii sigur, nu este așa. Înțelegând și întărind dorința de mântuire care vine de la Celălalt din tine, îi vei permite să atragă în microcosmosul tău forțe care îți vor schimba abordarea față de viață destul de lin și armonios, fără a neglija niciuna dintre îndatoririle specifice karmei tale și nici existența ta în sfera pământească a vieții.

De fapt, aceste forțe ajutătoare sunt indispensabile și, fără ele, orice eforturi de dizolvare a eului sunt lipsite de sens. Mulți oameni încearcă, într-adevăr, tot felul de metode pentru a-și elimina egocentrismul, dar fără a face primul pas esențial de a recunoaște prezența în microcosmosul lor a Celuilalt divin și nevoia ca El să crească. Și fără această recunoaștere, toate aceste metode de demolare a eului nu vor duce decât la întărirea lui, și la moduri mai

subtile de a se exprima. Cu toate acestea, odată ce ai decis să îți cureți microcosmosul de tot ceea ce nu este divin, astfel încât Celălalt pur și divin să trăiască, forțele ajutătoare ale Gnozei vor fi inevitabil atrase în sistemul tău de însuși Celălalt. Atunci nu trebuie să te gândești niciodată că lucrarea interioară de purificare pe care dorești să o întreprinzi va fi fără ajutor. Vei fi întotdeauna ajutat de Gnoză și, în forța ei, vei reuși.

Lumina pranică originară, care emană din Gnoză, îți este pusă la dispoziție, astfel încât să poți face acest pas, altfel imposibil, cu succes, cu condiția să îl dorești sincer. Deci, endura nu se împlinește în puterea eului, ci în puterea Gnozei, sau, în puterea lui „Christos în tine”. Christos este puterea „fără de care nu putem face nimic”, puterea care îți cere: „vinde tot ce ai și urmeză- Mă”.

Dacă începi să urmezi calea endurei, vei începe purificarea microcosmosului tău și, în același timp, vei contribui la purificarea macrocosmosului, pentru că vei contribui la slăbirea influențelor nesfinte ale eonilor exercitate asupra semenilor tăi. Mulți oameni tânjesc să poată ierta și să-și ajute semenii într- un mod autentic, de durată. Dacă începi cu Endura, poți realiza acest lucru. Vei „elimina cauza”. Și acum, poate, puteți înțelege cuvintele din Rugăciunea Tatăl Nostru: „Iartă-ne nouă datoriile, așa cum noi ne iertăm datornicii”. Dacă înțelegi nevoia endurei și ai curajul să accepți consecințele, calea transfigurării îți va rămâne deschisă. Atunci cerințele acestei căi ți se vor părea destul de naturale, iar punerea lor în practică va fi simplă.