Imaginează-ți
Imaginează-ți…..
Dragi Prieteni,
îndată ce privim lumea, descoperim trei câmpuri, în care omul încearcă să-și depășească limitările. Acestea trei sunt: arta, religia și știința.
Pentru a face descoperiri de mare anvergură, pentru a crea opere fantastice de artă sau pentru a desluși semenilor săi sensul vieții, oamenii de știință, artiștii sau preoții au nevoie de inspirații dintr-o altă dimensiune. Aceste dimensiuni pot fi înțelese doar în mod intuitiv. Să ne gândim în această corelație la Albert Einstein, Johann Sebastian Bach sau la Maestrul Eckart.
Desigur că nu există doar genii. Un om normal, cu o oarecare receptivitate sau intuiție, poate da și el o expresie artistică căutării sensului în viață. Chiar și în muzica ușoară sau pop se poate recunoaște din când în când aceast imbold. În această Scrisoare dorim să vă arătăm acest fenomen pe baza unui text din muzica pop.
Imaginează-ți
Îmaginează-ți că nu există cerul,
Este chiar foarte ușor, dacă ai încerca.
Niciun iad dedesubtul nostru,
Deasupra noastră doar firmamentul.
Imaginează-ți, toți oamenii
Ar trăi doar pentru o singură zi.
Îmaginează-ți, că nu ar exista țări,
Este chiar foarte ușor, dacă ai încerca.
Nimic, pentru ce ar merita să ucizi sau să mori..
Și niciun fel de religie.
Imaginează-ți, toți acești oameni
Ar trăi în pace…
Poate vei spune că sunt un visător,
Dar nu sunt unicul!
Într-o bună zi, și tu vei fi unul dintre noi.
Și lumea întreagă este din nou o unitate.
Imaginează-ți că nu ar mai exista proprietate.
Eu mă întreb, dacă ești în stare de aceasta.
Niciun motiv pentru lăcomie sau foame,
O umanitate în frăție.
Îmaginează-ți, toți oamenii
Și-ar împărți lumea, doar așa…
Poate vei spune că sunt un visător.
Dar nu sunt unicul!
Într-o bună zi, și tu vei fi unul dintre noi
Și întreaga lume este din nou o unitate.
„Imagine” de John Lenon
De unde provin aceste imagini? Sunt ele doar visuri nonrealiste, tulburări?
Privit de pe un prim plan, într-adevăr așa pare a fi, căci noi locuitorii planetei Pământ nu am trăit niciodată într-un timp lipsit de războaie.
Nu a existat și nici nu există până în ziua de azi unitate între oameni.
Deci cum este posibil ca oamenii să ducă dorul după această unitate, pe care nu au cunoscut-o niciodată?
Oare, există totuși o lume, pe care și-o „imaginează” autorul acestui text?
Oare, aici este cazul despre o trăire, de care ne aducem aminte?
Și cine își aduce aminte?
În sistemul nostru, în această construcție OM, există o parte care întradevăr a trăit această dorința actuală a noastră și care, din timp în timp, ni se comunică, „ne face semne”.
Sufletul nostru își amintește de ea.
Putem simți aceste amintiri, dacă suntem pregătiți să le ascultăm.
Dacă ne liniștim și ascultăm în interiorul nostru.