În viziunea taoistă a transformării și a alchimiei, drumul este denumit «Calea regală». Aceasta este exprimată în ideograma chineză wang (rege) reprezentată mai jos în centru.
Linia orizontală superioară simbolizează Yang, cerul; linia inferioară, Yin, pământul. Împreună ele formează lumea dualității.
Linia orizontală între cele două simbolizează Yong, centrul atemporal care este inima a tot ce există. El este imobil, nemișcat dar el este cel care face posibilă interacțiunea între Yin și Yang (a vedea în acest sens capitolul 11 din Tao Te King : Cele treizeci de spițe ale unei roți).
Linia verticală este Te, simbolul forței lui Tao care, din Unu, curge către lumea dualității pentru ca apoi să-și inverseze mișcarea.
Nucleul stării ființei umane nu este situat nici exclusiv în cer (Yang), nici exclusiv pe pământ (Yin), ci în mijlocul imobil (Yong) care unește Yin și Yang.
Yong este de asemenea considerat ca o reectare a Unicului, conținut în Tao. Yong este punctul în care Yin și Yang își găsesc echilibrul: acolo unde pământul susține cerul și unde cerul ridică pământul.
Prin continua interacțiune între Yin și Yang, tot ceea ce există este accentuat,
curățat, lustruit, traversând astfel un proces de transformare și o alchimie interioară. În consecință, o mie și unu de lucruri care există sunt sfințite și înnobilate. După aceasta, totul se întoarce în Tao, în Unicul.
În acest proces alchimic, întreaga artă constă în a menține Unicul perfect în mijloc, timp în care cerul și pământul – Yang și Yin, susul și josul – realizează transformarea prin interacțiunea reciprocă. Toate acestea sunt posibile numai prin curentul vertical Te, energia lui Tao. Te oferă celor zece mii de lucruri posibilitatea
transsubstanțierii (în sensul alchimic al termenului).