Mergi la conţinutul principal

Istorie

Cu câteva secole în urmă cuvântul « Rozacrucian »  provoca o mare tulburare în lume. A apărut brusc, învăluit în mister, ca să dispară mai apoi, la fel de misterios.

Dacă despre unele societăți secrete binecunoscute (precum francmasoneria, cavalerii templieri, etc) se pot spune lucruri concrete, existând documente despre anul înființării, statut, membrii și misiune, despre ISTORIA Ordinului Rozacrucii nu se pot spune prea multe lucruri atestate.

Acest ordin pare a fi cel mai misterios dintre toate și nimeni nu știe cine au fost părinții fondatori sau țara în care a apărut prima dată. Diferiți scriitori de sorginte rozicruciană afirmă că Ordinul nu aparține nici măcar acestei lumi, că doctrina sa a fost revelată chiar de Dumnezeu primului om, lui Adam, iar acesta ar fi adus învățăturile pe pământ încredințându-le lui Enoh; apoi a existat o întreagă filiație de inițiați care  le-au făcut cunoscute oamenilor: Hermes Trismegistul, Moise, Solomon, Ioan Botezătorul, Iisus Christos.
Există, desigur și un fondator târziu al Fraternității, este vorba despre Christian Rozacruce, care ar fi trăit 109 ani, dar acesta nu ar fi decât un redescoperitor al vechii tradiții rozicruciene, cu scopul de a face cunoscute învățăturile în Europa.

De altfel, Christian Rozacruce pare mai degrabă un personaj legendar, și până și numele său poate fi considerat simbolic… Christian, adică creștinul si Rozacruce – cel căruia i-a înflorit trandafirul pe cruce.

Pe lângă marile curente de idei, ce au prefigurat filosofia rozicruciană, înainte de atestarea sa în 1614, multe alte personalități din Evul Mediu și Renaștere  este posibil să fi fost adepți ai acestui curent.
Menționăm pe Dante, pe Cornelius Agrippa, Paracelsus și Giordano Bruno, si mulți alții.

Atestarea documentară a Ordinului, datează din sec 17, când în târgurile din Leipzig, Frankfurt și Paris au apărut tot felul de manifeste și afișe lipite pe ziduri, prin care se anunța că membrii Frăției Rozacrucii au hotărât să coboare printre muritori, pentru a încerca o reformare generală a societății.
Erau de fapt răspândite două publicații de bază ale Fraternității, Fama Fraternitatis și  Confessio.
Problema este că, deși se anunțau preceptele și se tot vorbea despre Frații Rozacrucieni, ei nu mai apăreau. De altfel, acesta a și fost marele mister al acestor Frați și anume, faptul ca ei erau « invizibili », trăind în alt plan decât cel lumesc, dar făcându-se vizibili doar celor care îi caută în inima lor, căutându-se de fapt pe sine și urmând Cuvântul lui Dumnezeu.

În 1616 apare cel de-al treilea manifest – Nunta alchimica a lui Christian Rozacruce.

Acum vă prezentăm pe scurt conținutul și circumstanțele apariției   acestor scrieri.

În 1614 a apărut la Cassel, în Germania, într-o societate plină de frământări și transformări, un document anonim în limba germană denumit « Reforma generală și universală a întregii lumi », conținând Fama Fraternitatis a ilustrului Ordin al Rozacrucii .

Textul Famei începe astfel « Noi Frații Ordinului Rozacruce aducem salutul și rugăciunile noastre tuturor celor ce vor citi Fama noastră de inspirație creștină ». Apoi textul spune că, tocmai în vederea unei reformări generale a lumii, cu 200 de ani înainte a fost inființată o Fraternitate secretă de către Părintele-Fratele Christian Rozacruce, și urmeaza povestea acestui Ordin.

De naționalitate germană, născut într-o familie de nobili, CR rămâne orfan de mic. A fost crescut într-o mănăstire unde învață limbile greacă și latină, apoi călătorește în Orient, Damasc, Egipt, Libia, Fez, unde asimilează învățăturile înțelepților acelor locuri.
La întoarcerea sa, unificând cunoașterea orientală cu cea occidentală, el o prezintă  savanților  Europei.
Aceștia din urmă, văzându-se constrânși în a li se pune la îndoială cunoașterea  și temându-se ca reputația lor să nu sufere, l-au respins pe tânărul înțelept. Christian Rozacruce a fondat atunci în Germania « casa Spiritului-Sfânt », în scopul de a aduna și păstra cunoașterea sa, și a invitat, pentru a o încredința, trei din vechii săi colegi care i-au jurat fidelitate și păstrarea secretului: « Astfel a luat naștere Fraternitatea Rozacrucii, cu doar patru persoane ».

Ca supliment al Famei apare în 1615 al doilea manifest, Confessio Fraternitatis Rosa Crucis, în latină și în germană. Confessio dezvăluie mai mult despre fondatorul Ordinului, însă accentul este pus pe transformarea interioară. Cartea îi îndeamnă pe oameni să citească Biblia. Cităm: « Cartea cea mai extraordinară și mântuitoare care a fost oferită oamenilor de la crearea lumii ». Făcând acest lucru, oamenii se vor uni în Spirit cu Fraternitatea. Ei spun că de la reformele sociale, morale sau filozofice nu putem astepta nimic bun, mântuirea se face prin sine, înăuntrul fiecăruia, prin purificare interioară și iubirea aproapelui.

Confessio Fraternitatis propune  astfel o filosofie creștină, și de asemenea o stare de viață minunată care a existat, care « a fost la originea lumii, începând  cu Adam », accesibilă omului regenerat.
Frații dispuneau de o « scriere magică », asemănătoare limbii originare, care le permitea de a citi și de a înțelege voința divina. Confessio considera alchimia ca pe o  forță vindecătoare, capabilă  de a opera  atât transmutarea metalelor, dar mai ales ca « remediu suprem » capabil de a realiza  transformarea și eliberarea omenirii.

În 1616 apare la Strasbourg, Nunta Alchimică a lui Christian Rozacruce. Acest text reține și astăzi atenția, atât a ezoteriștilor cât și a istoricilor.
Acțiunea se situează în 1459. De-a lungul a șapte zile, pline de evenimente simbolice, Christian Rozacruce participă la Nunta alchimică a regelui și a reginei.
Acest tratat conține descrierea codată și metaforică a etapelor pe care trebuie să le parcurgă discipolul serios pentru a realiza Nunta alchimică, adică uniunea dintre suflet și Spirit, denumite în carte mireasă și mire.

Textul îi aparține lui Johann Valentin Andreae (1586-1654), autor cunoscut în acele vremuri pentru scrierile sale satirice dar profund creștine, ce promovau în special imitația vieții lui Iisus Christos.
Prin scrierile sale și împreună cu alți lutheriști germani s-a ridicat împotriva ortodoxiei religioase a timpului lor, propunând  idealul unei mistici bazate pe experiența interioară, care unifica Știința, Arta și Religia.


În spatele acestui cuvânt, ROZACRUCE, s-a aflat întotdeauna ceva care intriga, ceva ce ridica întrebări, dar de asemenea s-a intuit a se afla o viziune foarte înaltă despre om și scopul existenței sale.
Putem spune că Rozacrucea a fost și este un raspuns, la căutările omului privind sensul fundamental al vieții.
Din acest motiv numeroase grupări și organizații au utilizat această titulatură, într-un mod variat și în diferite scopuri.

Apropiindu-ne de secolul 20, cel care a adus în atenția publicului cunoașterea Rozacruciană a fost Rudolf Steiner - fondatorul Societății Antroposofice, fost secretar al Helenei Blavatsky - prin diferite conferințe și prin lucrarea sa « Christian Rozacruce și misiunea sa ».

Ulterior, între 1909-1911 în USA, Max Heindel pune bazele Societății « Rosicrucian Fellowship ». Lucrarea sa de referință este « Cosmogonia Rozicruciană asupra misterelor lumii ».

Întorcându-ne pe bătrânul continent Europa, Olanda devine cea care deschide drumul Rozacrucii moderne și actuale prin cei doi frați Jan  van Rijckenborgh (pe numele adevarat Jan Leene) și Zwier Willem,   colaboratori ai lui Max Heindel, și ulterior prin doamna Catharose de Petri.

Fraţii Leene au studiat intens scrierile Helenei Petrovna Blavatsky, ale lui Max Heindel şi Rudolf Steiner, Manifestele Rozacruciene, Cunoașterea egipteană a lui Hermes Trismegistul și Cunoașterea chineză a lui Lao Tzu, precum şi scrierile lui Comenius şi Paracelsus.
Aceste curente spirituale, alături de lucrările lui Iacob Boehme, au format rădăcinile dezvoltărilor ulterioare ale Școlii Spirituale a Rozacrucii de Aur și a unei noi verigi a Lanțului Fraternității Universale.

În anul 1924 a fost fondată Școala Spirituală a Rozacrucii de Aur. Oameni din douăsprezece ţări au aderat la această comunitate şi s-a început astfel o lucrare spirituală în patruzeci de centre.

În prezent Școala este deschisă  în 36 țări din Europa, Africa, America de Sud si Nord, Australia .
 
În zilele noastre,dupa moartea celor doi Mari Maestri, Rozacrucea de Aur
este călăuzită de o Conducere Spirituală Internaţională, a cărei muncă este ajutată de conducerile naţionale şi de numeroase grupuri de muncă.